Pe cărarea-ngustă

Pe cărarea-ngustă, se-aude cântarea,
Se aude plânsul, grea e încercarea,
Însă dintre toate, ce sunt pe pământ,
Numai calea-ngustă, duce spre-un loc sfânt.

Lacrimile-s multe, nu s-or risipi,
Sus... pe o cunună, ele-or străluci,
Plânsul curățește, inimi ce vor fi,
Îmbrăcate-n slavă, El când va veni.

Greul este mare, drumul nu-i ușor,
Dar pe cala-ngustă, nu-s cei ce cobor,
Capătu-i sfârșește, într-un infinit,
Plin doar de iubirea, fără de sfârșit.

Arșița-i aprinsă, arde tot ce-i rău,
Căci pe calea-ngustă este Dumnezeu,
Cine îl urmează, nu poate avea,
Inima-mpărțită, chiar de-i calea grea.

Drumul e cu lacrimi, este cu suspin,
Dar pe el coboară, un ceresc alin,
Trece prin durere, dar și prigoniri,
Căci el este drumul, sfinților martiri.

Urma-nsângerată, Domnul ce-o lăsa,
Doar pe calea-ngustă, poți a o afla,
Vei găsi iubire, și comori cerești,
Dacă pe o cale-ngustă tu pășești.

Nu e grea slujirea, de pe urma Sa,
Greul... sus pe cruce, Domnul îl ducea,
Nici înaintarea, grea nu poate fi,
Domnul calea-ngustă, o va netezi.

Nu alege drumul, care-i mai ușor,
N-ai să fii vre-o dată, înspre cer în zbor,
Pe o cale largă, tu nu vei putea,
Să ai mântuire, nu este pe ea.

Mântuirea este, doar prin încercări,
Suferința-i drumul, către-albastre zări,
Lacrimile-amare, sunt spre veșnicii,
Ele-aduc speranță, dar și bucurii.

Să nu stai departe, nici de vre-un suspin,
Pe pământ prin viață, ești un pelerin,
Greul vieții tale, răsplătit va fi,
Când pe calea-ngustă, viața-ți va sfârși.
Amin