Pe calea stâmtă

Frate drag, pe calea noastră strâmtă,
eu te vreau mereu cu gândul sus.
Te iubesc cu-o gelozie sfântă,
căci în lacrima ce-n ochi mi-e frântă
e iubirea blândului Isus.

Poate azi cu vârfuri de țepușă
te-am rănit prin cele ce ți-am spus.
Dar nu eu îți bat mereu la ușă,
nu eu suflu-n vatră prin cenușă,
ci iubirea blândului Isus

Nu uita că noi eram în moarte,
fiecare de păcat răpus.
dar acum noi toți suntem o carte
și în ea pe orice filă-n parte,
e iubirea blândului Isus.

Nu-i a mea nici lacrima ce-a sfântă,
nici cuvântul care ți l-am spus.
Frate drag, pe calea noastră strâmtă,
te iubesc cu-o gelozie sfântă,
nu a mea, să știi, a lui Isus.