Pe căi de aur

Pe căi de aur în toamna târzie
Învăţăm umblarea, pasul pentru Cer,
Ramul pustiit, plin de Bucurie
Poartă Primăvara ascunsă de ger.

Pe raza de soare, frunze desprinse
Valsează în leagăn de dulci simfonii,
Huma le-atrage în lumea de vise,
Din vis se întrupă în sevele vii.

Se-aud muguraşi ascunşi în cojoace,
Nişte plozi fără chip, neştiuţi şi ei,
În altă toamnă veni-vor să-mbrace
În aur aceleaşi bătrâne alei.

Perpetuă toamnă, curs de umblare,
În Cer pe străzi de Aur, străvezii,
Sunt paşii Dragostei nepieritoare,
Deportări în nesfârşite bucurii.

Flăcări ca de sânge, teascul dureros
Ne fluitizează-n curgeri spre Altar,
În lingou de Aur, apele de jos
Trec răscumpărate pe-al Vieţii hotar.