Pe aripi mă poartă iubirea

Pe aripi mă poartă iubirea,
Prin vise spre locul ceresc,
Sub cerul întins mă conduce,
În zbor doar în sus să privesc.

Mă urcă în grea încercare,
Să nu-mi plec privirea în greu,
Îmi dă doar putere iubirea,
Căci dragostea e Dumnezeu.

Pe aripi mă poartă sub ceruri,
Să văd visul meu împlinit,
Mă urcă mai sus și de stele,
Să-L văd pe-al meu Domn preaiubit.

S-ating raza sfânt-a iubirii,
S-o stingă nimic n-ar putea,
Căci veșnică este iubirea,
Și cel ce-o cunoaște pe ea.

Pe aripi ma poartă și mila,
Pe urma cea albă pășesc,
Să pot și prin valea adâncă,
Doar Lui să îi spun că-L iubesc.

Urc treaptă cu treaptă în visul,
Ce-și are-mplinirea doar sus,
Cu mine de mână prin vale,
E Mirele meu... e Isus.

Mă trece iubirea de ape,
De nori și de munți trec ușor,
De vremuri venite din urmă,
Eu trec cu iubirea în zbor.

Nimic nu-mi oprește-alergarea,
O țintă-mi stă-n față mereu,
S-ajung la sfârșit vreau acasă,
M-așeaptă în cer Dumnezeu.
Amin