Pe aripi de dor

Pe aripi de dor

Ma intreb privind spre stele,
Unde trece calea mea?
Dincolo de asfintitul
Ce zi de zi il voi vedea?

Cand se-mpleteste cu lumina
Si au in juru-i raze prinse,
Care le-a trimis Preasfantul
Sa se arate neatinse.

Cu o caldura mai aparte
In firul scapatat de sus,
Din soarele ce se dusese
Ca sa apara unde-i pus.

Cum trece calea peste dealuri?
Cum stie drumul cel pornit?
Cum sa fie cea curata?
Din mi de cai ce au iesit.

Cum sa dam mana pe cale
Cand noi avem poveri de dus,
Si au o greutate mare
Ca nu se stie ce-ai de spus.

Ce taine poarta Adevarul
Pentru alesul Domnului?
Si le primeste deslusite,
Ca sa stie calea Lui.

Haina ce o vezi adesea
Ca se poarta pe carare,
E tinuta obligatorie
Sa o ai in orice stare.

Si tu poti ca sa faci si eu
Sa avem haina curata,
De-o pastram printr-o credinta
Ce nu scade niciodata.

Frumos in fapte si silinta,
Ce spun de-a Domnului onoare,
E calatorul care stie,
De la-nceput de ascultare.

Ca sa supuie vechea fire
Ce vrea sa il atraga-n jos,
Sa se opreasca, sa se lase,
Sa nu mai steie cu Cristos.

Dar calea nu coboara-n vale
Pe ea este cel ce porneste,
Ca-i siguranta pusa-n Domnul
Ce il ajuta pan' pe creste.

Si-n susurul cel bland si dulce
Auzi mereu un glas duios,
El izvoreste din iubire
Si-n ea e soapta lui Cristos.

De dragul Lui adesea plang,
La marginea Izvorului,
Stiind ca este langa poarta,
Deschisa-n calea Dorului.

Sui ca sa-L vad cum se coboara,
Sa imi aduca alinare,
Eu nu astept prea mult acolo
Ca vine-n graba-n cercetare.

Dar ii trimit semnal adesea,
Si ma prostern in fata Lui
Cuprinsa-n lacrimi de iubire
Ii spun durerea Domnului.

Si cum sa tac cand ma doboara,
Cand lupta mea-i asa de mare,
Si nu pot ca sa ii tin piept,
Si cad in jos de disperare.

Dar nu mult tine, ca o Mana
Ma duce iar langa izvor,
Si de durere are leac,
Pentru un foc mistuitor.

Si ma ridica sus pe stanca,
Sa vad ca mare este Domnul.
Ce stie suferinta mea
Si imi trimite ajutorul.

Si de dor sa-i multumesc,
Si pe El sa-l preamaresc,
Incep sa ii cant o cantare,
Cantare noua de-adorare,

Ca vrednic este El de lauda,
De laude si de osanale.
De ce sa nu canti si tu prieten
Cand ti-a facut bine pe cale.

Amin