Păzeşte-ţi inima...

Păzeşte-ţi inima...

Într-un tablou ce am privit,
La uşa cu blândeţe tot bătând,
Era pictat Isus ce aştepta ,
Căci uşa clanţă nu avea!

Pe pânză învechită sta aprinsă,
Ideea în culori surprinsă,
Că-n existenţa noastră limitată,
Şi rugăciunea poate fi pictată!

Căci rugă tainică de-am înălţat,
Izvorul viu al vieţii nesecat,
Ca să pătrundă-n inima păzită,
Bătaia-n inimă se-aude negreşită.

Să vrei grăbit ca să deschizi,
Cu ochii minţii şi să cercetezi,
O cheie a iubirii vei găsi ascunsă,
Ca uşa sufletului să o ţii deschisă

Şi uşa de perete când vei da,
În raze albe, Lumina te va inunda,
Pe dinlăuntru sufletu-ţi împlântă,
Iar gândurile îmbracă haina sfântă!

Comori de gând în vers s-or frânge,
În cânturi sau culori pe pânze,
De slavă şi de mulţumire înaltă,
De I-am deschis cu inima curată!

Păzeşte-ţi dară mai mult inima,
Că-n suflet El ţi-a pus vedere,
Poţi ca să faci o treaptă din cădere,
Înalţă-te din slăbiciune cu putere

Şi-n jur când roată vei privi,
În toate vei vedea lucrarea-I,
Cheia iubirii la tine se află,
Cunoaşte bătaia şi-o clipa triumfă...

27.05.2008