Păzește-ți astăzi pasul

Păzește-ți astăzi pasul, pe cale tu creștine,
Să nu te-abați din drumul, ce duce către cer,
Pe margini nu-i cărarea, ce duce către Domnul,
E cea a stricăciunii, a celor care pier.

Păzește-ți și privirea, de lumea cea murdară,
Privește înainte, căci Cel ce va veni,
Ar vrea să ai în față, doar cerul azi creștine,
El vrea a ta privire, să-l poată întâlni.

Păzește-ți chiar și gândul, să fie cel ce zboară,
În vremurile grele, numai la Dumnezeu,
De va pleca în lume, va fi gândul ce moare,
Căci lumea este roabă, acelui ce e rău.

Păzește-ți și-a ta gură, doar Domnului să-i cânte,
Ea să nu se hrănească, din multele plăceri,
Ce nu sunt după voia, Acelui viu și veșnic,
Căci va fi gura care, omoară cu păreri.

Și inima păzește-ți, de multă amăgire,
De ape tulburate, ce vor a te-neca,
Să bată-ntotdeauna, ea numai pentru ceruri,
Și să iubească-n toate, aici doar voia Sa.

Păzește-te creștine, de tot ce te pândește,
Acel ce stă la pândă, un rob ar vrea să fii,
Păcatului... dar astăzi, tu stai mereu de veghe,
Ca la a Lui venire, aici să nu rămâi.