PĂSTORUL CEL BUN

PĂSTORUL CEL BUN

Mulţi păstori au fost în lume
Pentru turma vieţii lor
S-o conducă, s-o îndrume
Spre păşune şi izvor.

Dar Păstorul cel mai mare
Coborât din Cer la noi
E Isus plin de-ndurare
Ce ne-a dat speranţe noi.

N-a lăsat oaia pierdută
Ca să zacă-n văgăuni.
Era una dintr-o sută
Dar salvată prin minuni.

Nu S-a mulţumit Păstorul
Cu un staul din evrei,
Ci şi pe-alţii cu tot dorul
I-a chemat să fie miei.

Turma Lui a fost pândită
Veşnic de lupi fioroşi
Care-n lumea amăgită
S-au intitulat cristoşi.

Mulţi au fost de-atunci tâlharii
Ce şi azi I se opun.
Dar Păstorul cu pescarii
A rămas prin veacuri bun.

Mulţi păstori au dat să fugă,
Turmele şi-au părăsit.
Dar Isus prin fapt şi rugă,
Şi prin jertfă ne-a iubit.

Cât ne-a luminat izlazul
Cu prezenţa Sa de har
Noi n-am mai simţit necazul
Şi nici vântul cel hoinar.

Multe ploi puteau să vină
El în adăpost ne-a strâns
Unde-i hrană şi lumină,
Bucurie fără plâns.

Toate oile-I ştiu glasul
Şi nu merg după străin.
Unele îi simt şi pasul
Când e cerul cristalin.

Turma Lui nu este-n criză,
Are-un veşnic viitor.
Oile n-au altă miză
Decât glasul de Păstor.

Cine iarna s-o amâne
Într-un frig ca de taifun?
Domnul pentru noi rămâne
Un Păstor atât de bun!

Pentru turma Sa aleasă
Până-n vremea de apoi
Pe păşunea cea frumoasă
El va fi în veci cu noi.