Pastel de Iarnă

Pastel de Iarnă

Din văzduhul plin de nori, cerul întreg de-nfăşoară
Fulgii albi şi zglobii, jucând spre pământ coboară,
Fiind rece, ca şi-o haină, îl îmbracă, spre încălzire
Şi-nvelindu-l, ei ne spun: "Iarna-i timp de odihnire,
Şi-argintaţi ne-aşezăm, până-n zori de primăvară!"

Sămânţa pusă-n ogor, care a-ncolţit să crească
Sub mantia de zăpadă, stă şi-adastă să renască,
Stratul de zăpadă gros, când pământul îl îmbracă
Ne promite îndestulare, din belşug roade să facă,
Oamenii şi-alte fiinţe, de sub cer să le hrănească.

Anii care-n anotimpuri, zbor ca-n vis şi se succed
Ei ne spun de vremi trecute, la care pe rând acced,
Astfel, fiecare dintre ele, -şi are farmec şi-o menire
Făcând viaţa, mai frumoasă, ş i mai dulce la privire,
Prin voia lui Dumnezeu, dacă-acei ce-admiră, cred.

Cele patru anotimpuri: - Primăvara, vara, toamna,
Ce-şi încheie-al lor traseu, cu ultimul care e iarna,
Pe om ele-l sfătuiesc, pentru-a avea înţelepciune
Căci aportul lor benefic, privit poate chiar minune,
Ne vorbeşte de legi puse, spre a le înţelege taina.

Flavius Laurian Duverna
02 ianuarie 2011