Paşilor mei

Să ţineţi drumul fără şovăire
iubind chiar pietrele
ce vă rănesc.
Să nu intraţi la nicio învoire,
la niciun târg
cu prinţul pământesc.

Mai sus,
mereu mai sus,
mereu tenace
spre Stânca veşniciei să urcaţi.
Căci Domnului
acest drumeţ îi place
şi-aceşti sportivi
sunt binecuvântaţi.

Vor fi tranşee cu gunoi în faţă
şi munţi de-mpotrivire
tot mai mari!
Urmaţi Cuvântul
sacra lui dulceaţă
acelor îndrăzneţi apostolari.

Le picură în oase miez de roză
o energie mai trandafirie
şi preacurată,
o apoteoză
de-’nnobilare
şi de bucurie.

Să ascultaţi de El e o onoare!
lumina Lui chiar şi în nopţi pustii
cu vaier smuls din hău,
e sărbătoare.
Voi mergeţi
albatroşi
spre ape vii.

Neabătut
cu flacără în talpă
urcaţi
urcaţi
spre malul sfânt, de sus.
Dincol’ de teamă şi curaj
o salbă
v-aşteaptă
pregătită de Isus.