Pași spre pace

Pe zările lumii bat clopote-n dungă
Sub norii de smoală ce-anunță noroi,
Și clipa-i mai grea, e mai hâdă, mai lungă,
Când vin vălătuci cu duhori de război.

Mai-marii se-adună la masa rotundă,
Brodând cu cinism și destine și hărți,
Dar „pacea”, cuvânt cu vibrare profundă,
Doar vine din cărți și se-ntoarce în cărți.

Războiul nu-i... golf, oameni buni, este moarte,
E plâns de orfani lângă hulpav mormânt,
De văduvă-n doliu, cu visele sparte,
E stop cardiac de părinte înfrânt.

Iar cei ce se duc să rămână-n tranșee
Nu sunt doar pioni pe o tablă de șah;
Și fii, soți și tați cioplitori în idee
Devin amintiri în vreun trist almanah.

Războiul e foame, e boală și sânge,
E doliu real ca un țipăt de corb,
E tragica scenă a lumii ce plânge
Cănd e adăpat al discordiei morb.

Mai-marilor, haideți la masa-mpăcării,
Dar toți animați de un gând luminos
Și-având între voi, ca un gir al schimbării,
Pe Cel ce El Însuși e pacea, Cristos!

Siegen, 31 august 2021