Pasare alba ...

Incet, incet lumina se duce departe...
Si totul se-ascunde cernite in umbra,
Pe drumul de coasta plutesc rotocoale,
De praf si de fum, de tacere sumbra.

Iata ca stoul de pasari rupe tacerea
Se-nvirt in tumbe deasupra de ape,
Glasul si aripile lor sporesc adierea
In vintul, tacut ce bate din spate.

Incet totul e-mbracat de inserare,
Serpuiund mai voioasa pe unda de apa,
O pasare alba la vale voioasa dispare,
Acolo isi are ea cuibul din citeva paie.

Parea ostenita pasarea blinda si lenta,
La jocul din fata casutei ascunse la mal,
Ramine o vreme asteptind un raspuns sa auda...
E tulbure clipa caci nimeni nu vine in cale,

Si vremea trece in scurgerea-i lenta,
In clipa din fata pirduta asteapta.
Dar cuibul tacut mai departe ramine...
Coboara pe mal singura pasare alba.

Adio meleaguri cu riu in cascade,
E ultima noapte in casa golita de pui.
Miresma de vara se duce incet de la mine,
Iar maine in zori voi pleca in tara departe.