Pas cu pas mult mai aproape

Pas cu pas mult mai aproape, suntem azi de Dumnezeu,
Când la El noi vom ajunge, vom uita de tot ce-i greu,
Nu vor fi aceste vremuri, care astăzi le trăim,
Veșnic va fi bucurie, înspre ea să ne grăbim.

Pas cu pas astăzi cu grijă, fără-n el ca să greșim,
Alergăm spre bucuria, care mult noi ne-o dorim,
Prin furtunile de gheață, noi înaintăm ușor,
Căci pe-o mână care-i sfântă, suntem toți purtați în zbor.

Printre nori privim spre ceruri, printre valuri azi vâslim,
În bătăile de vânturi nu ne clatinăm căci știm,
Rămânând doar în picioare, noi în ochi îl vom privi,
Pe Acel ce este veșnic, căci noi îl vom întâlni.

Ne apropiem azi iute, de-acea clipă minunată,
Nu știm când va fi dar vremea, ea ne spune că îndată,
Curățim haina de pete, strângem untdelemn mereu,
Candelele s-avem pline, când revine Dumnezeu.

Obosiți dar cu dorință, ne luptăm pe-al crucii drum,
Nu-i un timp de poposire cel care-l trăim acum,
Este cel de pregătire, este-o vreme de-ndurare,
Unul ca să nu se piardă, azi mai face o chemare.

S-auzim cum El mai strigă, în curând nu va striga,
Să privim în jur și vremea, s-ă-nțelegem că e cea,
Care este pe sfârșite, nu cumva să ațipim,
Ochii larg deschiși spre ceruri, ne-ncetat azi să-i țintim.

S-ascultăm ce ne mai spune, și cuvântul ce e sfânt,
Toți în inimă să-l strângem, că-ncurând pe-acest pământ,
Va începe prigonirea, pentru cei ce sunt creștini,
De suntem... azi noi cu harul, ce-i lăsat să ne hrănim.

Să ne înarmăm acuma, pentru lupta ce va fi,
Doar cu armele divine, luptele vom birui,
Să nu devenim o pradă, ce-i flamandă și slăbită,
Să fim ca o floare rară, de Cel sfânt ce-a fost sădită.

Să răbdăm până la capăt, pas cu pas chiar de-i agale,
Să înaintăm vrea Domnul, nu să ne oprim pe cale,
Căci aproape este clipa, infinitului ce vine,
Cu un început în cele, ce sunt veșnice... divine.