Partea laudei

Partea Laudei în Domnul
Este precum gustul cel plăcut
Acolo este hotarul sau începutul
Pentru omul bun și cult

Lăudând pe Dumnezeu ne întărim
Așa precum un munte îl urcăm
Spre țara verdeții noi venim
Și în har cu toți ne bucurăm

Nu ne pasă de șerpi nici de scorpioni
Nici de limba care ne biciuește
Nici de oamenii strâmbi și bufoni
Vegheatorul de ei ne păzește.

Suntem sfinții spre bucurie
Prin laude chiar deșertul îl sfințim
Chiar dacă uneori umblăm în pribegie
Prin laude cu Domnul neajunsul biruim.

Facem din deșert un câmp faimos
Acolo ne săpăm un șanț de apărare
Acolo înverzim și înflorim frumos
Și vom zbura de bucurie învăluiți în soare.

Lauda îți dă tărie, te face om tare și nobil
Plutești prin vânt ca vulturul în zbor
Devii puternic ca o fortăreață și impenetrabil
Și nu ti-e teamă de ce-a care leagă sau asuprește

Marea cea sărată are și ea are un hotar
Iordanul curge se grăbește la vale
Omule ce iubești viața unde ai un altar
Să ai drept de stăpânire în cele spirituale.

Casa păsărilor sălbatice putem să numim
Sau casa carnavalului cu lumini întunecate
Mai este casa regiunii sălbatice și ne oprim
Privim degetul mare să nu păcătuim.

În locul cel din spate Dumnezeu ne vorbește
El este cu noi când trecem prin valea Acor
El știe ce fac oamenii și ne deosebește
Și le dă putere celor din al Său popor.

Să treacă prin pământ roș pământ însângerat
În urmă martirii lasă pe poteci pete roșii
Căci un duh setos de sânge de ură neîndurat
Se aruncă ca o fiară asupra celor credincioși.

În urma lor izvorul soarelui țâșnește
Și harul sfânt se revarsă pe deplin
Credința în Domnul Dumnezeu propășește
Spre un nou orizont spre un nou destin.

Cei răi iscodesc pe cei buni și defăimează
Și nu știu că fiu suspinului de ei se vor atinge
Ei vor fi zdrobiți căci nu veghează
Și atunci cu amar și ei vor plânge.

Urmează Ierusalimul cetatea binecuvântată
Cetatea păcii din vremuri vechi râvnită
Locuința păcii de credincioși așteptată
Dar au fost și vremuri care a fost pustiită.

Trecem prin valea valea suspinului Hinom
Dar pe acolo umblă și îndurarea
Acolo este și bogăția dar omul lacom
Pe acolo il urmărește supărarea

Mai departe umblă cei învinși de păcat
Ei au fost lungi, înalți, uriași și tari
Dar au ajuns niște umbre sau întunecat
Dar este o deschidere pentru cei umanitari.

Este un izvor ce îți redă o șansă nouă
Și poți sări în sus ca un vițel curajos
Chiar dacă cerul este cum este și nu plouă
Și mergi printr-un ținut prăfos.

Suverana stăpâna, doamna, proprietăreasa,
Lucrează frontiera într-un mod șerpuit
Apare în zare cetatea pădurilor secretoasa
Un loc unde de împărțitor a fost plănuit.

Un țap aspru, zbârlit lățos, ispită rezervată
Păștea pe spinarea unui munte împădurit
Într-o zonă liniștită și privată
Chesalon in depărtare un loc de călătorit

Un punct de sprijin pentru călători
Un loc unde lucrează hotărârea și speranța
În Bet-Semeș vin o mulțime de lucrători
În casa soarelui se păstrează performanța


Ne apropiem de proprietate, partea numărată
De abținere de refuz și de mustrare
Cine ne apără de marea cea tulburată
Când aduce sterpiciune și îngrijorare.

Șincron locul palmierului care face vin
Ne aduce o bogăție de fructe de tot felul
Eu vin cu darul, s-au cu plata ca să susțin
Cât îmi permite portofelul.

Suverana proprietară are de toate
Când afacerile îi merg bine
Ea dă la preț redus și la gloate
Și așa prin dărnicie se menține.

Mai departe vedem cum se construește
Dumnezeu lasă să se clădească
Dumnezeu clădește și înfăptuiește
Clădirea Sa ce trebuie s-o construiască.
07.06. 2021