PARLAMENTARII

PARLAMENTARII

Împărţitorii de dreptate
Apostoli sunt în Babilon.
Ei sunt pretinse nestemate
Ce-mpodobesc al lumii tron.

Ei fac din voia permisivă
A Dumnezeului ceresc
Prilej ca să-şi ridice-n stivă
Păcate care-i înrobesc.

Iar când Biserica cea vie
Îi critică, pe drept cuvânt,
Pe loc dau replici cu mânie,
C-o aspră faţă de pământ:

„Biserica să nu se bage!
Căci ea de Stat s-a despărţit.
Ea are dreptul să se roage
Să fie Statul fericit.

Noi ştim că-naltele ei Feţe
Nu-s jertfa pură pe altar.
Corupţia le dă bineţe
Şi nu-i salută în zadar.

Ei viaţa-n bogăţii şi-o-ngroapă…
Şi-apoi în laicul regim
De compromisuri cine scapă?
Nu-i niciun slujitor sublim!“

Cel ce se-neacă în păcate
Îl trage şi pe salvator,
Când nefiind atent nu poate
A-şi mai păzi al său picior.

Aşa-i acum cu Sfatul ţării
Şi tot convoiul său lumesc.
Sunt ei corabia salvării
Spre care masele privesc?!

Stegari ai bunelor intenţii,
Au fost aleşi de-acest popor;
Azi vor nu jalbe, ci atenţii
Şi foc îşi trag la turta lor.

Să poată sta la Capitală,
Fantastice chirii plătesc
(Nu ei!) Adesea-i sala goală
Când bilele-i nemulţumesc...

Le trece timpul ca săgeata,
Deşi mai dorm şi-n parlament;
Dar când mandatul lor e gata
Sunt foarte tari de argument

Că n-au avut condiţii bune,
Că seceta i-a încolţit.
De inundaţii ce poţi spune?!
Acestea i-au înnebunit.

Au fost mişcări de mase-n stradă,
Şi moţiuni… dezbateri lungi…
Dar până floarea să dea roadă,
Mai trebuie bani mulţi în pungi…

***
Mandatul nostru-i pe sfârşite…
Şi viaţa merge spre apus.
Din orizonturi înfrăţite
Veni-va în curând Isus.

Biserica e îndrăgită
Doar când oferă pâini şi peşti
Mulţimii care-i hămesită
Şi are ochii prea lumeşti.

Chiar pentru-aleşii cei din frunte
Azi are Biblia de pus
Condiţii care par mărunte,
Dar vin la noi de la Isus:

„Alegeţi oameni cumsecade,
Abili, de Domnul temători,
Vrăjmaşi ai lăcomiei oarbe,
Smeriţi, cuminţi şi muncitori.

Ca Dumnezeu şi tot poporul
Să aibă-ncredere în ei
Să li se vadă-n muncă sporul
Cu greutăţi pe umeri grei.

Să judece doar cu dreptate
Pe mici şi mari, pe răi şi hoţi.
De fericire s-avem parte
Nu doar câţiva, ci noi cu toţi!“

Dar unde ni-s parlamentarii
Purtând un nobil caracter?
(Nu doar la cota de avarii
Privind puţin şi rar spre Cer.)

Trimite-i, Doamne, pe ogorul
Acestei Ţări ce zace-n spini!
Şi mântuieşte-Ţi Tu poporul
Să fie-un far printre străini…