PĂRINŢII EVLAVIOŞI

O nevoie foarte mare printre oamenii pioşi
E şi azi, ca-ntotdeauna, de părinţi evlavioşi.
Lumea face tot ce poate ca familia s-o strice,
Ca părinţii în familii de la Adevăr s-abdice.

În familie păcatul îi distruge pe copii
Şi le-aruncă viaţa-n haos pe-ale vieţii lor câmpii.
Cain, neevlaviosul, a ajuns un criminal
Când pe Abel îl omoară şi-i luat de-al urii val.

Avraam e-un tip cucernic, cu o inimă curată.
Dumnezeu apreciază rolul său ca soţ şi tată.
Patriarhul pentru sine datoria şi-o asumă
Şi a rezistat în lupta cu a lumii noastre ciumă.

Iacov e şi el la rându-i cu familia-n reformă.
Nu-L slujeşte pe Iehova doar aşa numai de formă.
Vrea toţi idolii afară când ei zac ascunşi prin corturi.
Şi soţiile, copiii să lase astfel de "sporturi".

Toţi când vin la închinare să-L respecte pe Iehova
Doar în spiritu-ascultării, nu doar cum le spune slova.
Toate astea-s rezultatul educaţiei curate
Pe care Duhul o cere cu-adevăr şi în dreptate.

Când se-apropia de clipa morţii sale David, rege,
Ca să-şi sfătuiască fiul el cu dragoste alege:
„Iată-mă eu merg pe calea pe care toţi o urmează...
De aceea, Solomoane, tu fii treaz şi-oricând veghează!

Întăreşte-te-n credinţa care-ţi dă mereu putere.
Umblă-n calea ascultării pe care Legea o cere.
Domnul îţi va da izbândă oriunde te vei întoarce.
Să-I zideşti în schimb o Casă şi să ai în ţară pace.”

Chiar şi ca un tată vitreg, dar unul perfect legal,
Iosif, ca soţ al Mariei, ce-a-nfruntat al urii val,
Se va ocupa de Isus, ca Prunc şi Adolescent,
Ca în Templu, la-nchinare, El să poată fi prezent.

Unii taţi din vremea noastră îşi pasează datoria
Şcolilor duminicale păgubind Împărăţia.
Pe fondul acesta negru, dar şi trist al abdicării,
Vine diavolu-n familii cu potopul desfrânării.

Şcoala-n frâu nu-i poate ţine pe copiii noii ere.
Şi privim cu-ngrijorare peste-a noastre emisfere.
Este-un Faraon sinistru ce se-ascunde în UE
Ce pe fii nu-i prea iubeşte şi noi ne-ntrebăm: „De ce?”

Fraieri suntem noi, creştinii, şi buni de manipulat
Când ne-a prins spiritul lumii c-un libertinaj ciudat.
Ne vor fi străini copiii de-i lăsăm pe mâna lor
Şi în iad cu toţi ajungem şi familii şi popor.