Paralela

Paralela

Cu mine e Domnul Isus pe care L-am dorit,
Şi din Cuvantul Lui cel sfant mie mi-a vestit.
Cu noi este un Dumnezeu ce îl purtăm din neam în neam,
E cel ce soarele a oprit, e Dumnezeul lui Avram.

La noi pe creste de granit sunt falnici pomi ce ne umbresc,
Şi tot la noi este un loc pe care mult eu îl iubesc.
În el vine Fiul cel sfant al bunului Tatălui ceresc ,
Pe care vreau în versul meu acuma să îl preamăresc.

Cand nu aflasem de Isus şi totul îmi părea pustiu,
A răsărit în calea mea pe un drum din cate eu le ştiu
Şi de atunci îmi pare locul că-I înflorit cu flori de tei,
Şi stau atat de liniştită alăturea de paşii Săi.

----O, Doamne azi te preamăresc te ador neancetat
Vreau să-ţi cant de dragul Tău că pe braţe m-ai luat.
În ochii Tăi vedeam comori ce străluceau în raza mare
În părul Tău purtai splendori ce nu vedeai la orişicare,

În faţa mea se arăta un chip ce parcă nu-l credeam,
Şi nu visam că-l voi vedea cand în viaţă mă adanceam.
Erai o insulă pe ape unde al meu picior fugea,
Te legănai bland şi din Tine cununi de flori se răsfrangea.

Aveai o faţă care adesea îţi trăda sufletul frumos,
Ce m-aş face fără tine Domnul meu Isus Cristos,
Căci în valuri de ispite pe unde mă adanceam
Tu suflet bun cu faţa blandă în mana-ţi caldă mă salvam.

Şi Tu ştiai să scoţi cuvante, ca într-o ţară din poveste,
Ca un Etern strălucitor ce soarele parcă păleşte.
Eu am deschia abia privirea cand Tu te înalţai mai sus.
Eu eram pe jos păşirea,Tu pluteai iubind nespus.

Eu trăgeam un jug de piatră pus ca mare temelie,
Tu erai ceva ce o dată vom fi şi noi în veşnicie..
Şi din cate văd în faţă asta-I cea mai minunată,
O privire ce nu ştie să se închidă niciodată.

Am găsit langă Tine pacea ce era adevărată,
Presărată cu idila inimii nevinovată.
Tu erai o paralelă la un drum, cel mai frumos,
Înconjurată de fiinţe ce aduc slăvire lui Cristos.

Am crezut şi eu în Tine de aceeia îţi cant mereu,
De sunt umbra din pustie poţi să vezi din ce mi-e greu.
Tu erai atat de dulce ca o rază de iubire,
Ca o piatră de rubine ce pe mană ea se ţine.

Cred în Tine cu credinţa că mă ţii pe braţul Tău,
Şi că tot ce-I cu putiinţă este numai harul Său.
Am croit un ţel în viaţă la-ntalnirea minunată,
Doamne fi cu mine-n drum totdeauna pan’ se gată.

Să nu-ţi pară că sunt pana unui vestit menestrel,
Eu am doar acuarela marelui ÎNVĂŢĂCEL,
Eu sunt strunele ce cantă duse de un dor şoptit,
Tu-mi dai cheia care ţine viaţa fără de sfarşit.

Eu adanc sap în comoara care am descoperit-o
Şi doresc să-ţi spun iubirea ce în piept eu am simţit-o.
Eu sunt umbra ce adesea te strecori să o priveşti,
Şi apoi închizi coperta pe cartea ce-o răsfoieşti.

Tu să şti că ai ascuns în al sufletului pol
Ceva care dăinuieşte şi nu-ţi lasă–n urmă gol.
Şi simt că în preajma Ta se petrece alchimie,
Cand prezentă-i Fiinţa Ta inima bate mai vie.

Şi ce zice biata gură poate că sunt năluciri,
Dar văd totul prin perdeaua metamorfozatei firi.
Vreau în cerul nevăzut să-l cuprind ca si o veste,
Unde stai în slava Ta fericit cine-o primeşte.

O Isuse minunat nu-s cuvinte să exprime,
Tot ce simte inima şi iubirea-mi pentru Tine.
Dar Te rog ca Tatăl Sfant peste noi El să reverse,
Mila şi iertarea Sa şi să şteargă rău de este.

Tu să fi prezent în clipa care vine mai degrabă,
Să aducă suferinţa şi încercarea făr’ zăbavă.
Acuma nu ne lăsa ca să fim neascultători,
Şi ne dă puteri cereşti să ieşim biruitori.

Deci ascultă prieten drag cel ce-i plin de-a Lui iubire,
Aşa-I bate inima şi grăieşte cu simţire.
Te împacă cu Isus ca să îl poţi dobandi,
Vine clipa ce aduce întrebarea –unde-i fi?


Amin