PARADIS

Este o lume frumoasă
Ce-i zglobie și luminoasă,
Lume sfântă și minunată,
Țară binecuvântată,

Unde lacrimi și tristețe
Nu există, n-au prezențe.
Lumea-i fericită și bogată,
O țară ce în slavă e scăldată.

Pe pământul pașnic, sub nori albi luminați,
Pe câmpii, pe dealuri și pe munți înalți,
Natura e bogată în pajiști și în roade
Și-n plante ca de vis strălucind ca nestemate:

Pajiști vii și înverzite,
Plaiuri tinere și înflorite,
Pajiști dulci și primitoare
Ce sunt mari și încântătoare.

Seducătoare frumoase flori
De tot felul de culori,
Precum prințese împodobite
Purtând rochii strălucite.

Păduri de pomi peisajeri,
Pomi exotici, pomi fructiferi, ...
Puternici, înalți și frumoși,
Veșnic tineri ca prinți glorioși.

Multe roade hrănitoare
De-orice aspect, de-orice savoare,
Unde, fără încheiere,
Curge lapte și miere.

Strălucitoare străzi aurite
Cu prețioase pietre-mpodobite,
Străbat natura, unde onorați,
Zboară-n voie fluturi colorați.

Toate speciile de animale, voioase,
Umplu țara și sunt prietenoase,
Păsări, oi și vite, caprine și feline,
Ființe exotice, cornute, cabaline și ursine, ...

Așa este viața în țara de sus
Căci e Casa eternă a Domnului Isus.
Viața-i minunată sub cerurile senine,
Unde Domnul luminează cu razele-I divine.

Acolo, într-o zi, vom ajunge să trăim
Prin al nostru Domn Isus, pe care Il iubim,
Pentru El noi vom cânta, fiii Lui noi vom fi,
În iubire și în pace, noi vom trăi.

Vom zbura în voie plină
Purtând coroane de lumină,
Nu într-un simplu vis
Ci prin eternul Paradis!