Pantofii si cravata

Doi pantofi mergand pe strada
Incaltati de-al lor stapan
Prin noroaie si zapada
Nu puteau nici cum sa vada
Ce e rau si ce e bun

Cum erau pantofi din fire
S-au mahnit fara temei
Pe cravata cea subtire
Ca sta pusa-n marire
Si ca nu era ca ei

Si isi zisera-ntr-o doara:
"Nici ca mai putem rabda
De cu zori si pana-n seara
Tragem greul sub povara
Si murdari, e bine-asa?

Iar "cucoana", nu ne place
Sta ca un protop la gat
De lucrat, nimic nu face
Toata ziua tace, tace
Si se plimba, doar atat!"

Dar stapanul lua cuvantul:
"Ce atat necaz si of?
Voi aveti ca sort pamantul
Iar pe ea o bate vantul
Ca-i cravata, nu pantof"

Morala:
Unii cred ca au dreptate
Clevetind pe cel sus-pus
Dar sa stiti ca peste toate
E Stapanul ce socoate
Chiar asa precum a spus:

"Ce atat necaz si of
Voi aveti ca sort pamantul
Iar pe ea o bate vantul
Ca-i cravata, nu-i pantof"

Voi pastrati o pace sfanta
Intre voi c-asa-i frumos
Starea voastra nu Ma-ncanta
Iar pe cel ce se framanta
Am sa-l judec Eu - Hristos.