Până nu-i târziu

Când nu știi să faci ceva,
Stai în ascultarea Mea;
De vor zice, vor scuipa,
Are cine a le judeca.

De nu știi încotro mergi,
Cele rele să le ștergi,
Oprește să le izbutești
Și pe nimeni să nu mai ispitești.

Să onorezi și să vezi timpul
Cum zboară iute, el, ca vântul;
Să nu îl strigi și să îl retragi,
Se întoarce totul plin de draci.

De mânuiește el, prorocul,
Cu sfatul lui de își face jocul,
Tu rupe jugul iute tare,
Să nu ai inima plină de întristare.

Nu răscoli trecutul dus,
Ci prezentul trăiește-l frumos;
Nu aștepta ca cineva în locul tău
Să te ia de mână, să te ducă la Dumnezeu.

Tu ai cunoscut pe Domnul tău,
De ce inima ta se întoarce înspre rău?
Eu oare nu ți-am dat susținere, ajutor?
De ce te iei ușor tu după capul lor?

Nu cumva tu oare vrei să Mă părăsești?
Gândește-te tu bine, acela care ești;
Tu vrei să faci ce vrei în viață cât trăiești
Și vrei apoi cu Mine în cer să împărățești?

Tu, cel care acuma auzi Eu ce îți spun,
Întoarce-te la Mine acuma cât sunt bun,
Căci iată, judecata se apropie în lume
Și aduce mult necaz la toți ce sunt sub nume.

Ascultă tu, copile, ce inima e împietrită,
Eu te-am iertat pe tine, numai să fii unită;
Tu rupe lanțul negru și firea de-o zdrobește,
De pleacă iertarea, iertare nu mai este.

Eu sunt „Cel Ce Eu Sunt” de la începutul lumii,
Cuvântul drept și spus ca Fiu, Eu, al Luminii;
Degrabă Eu revin și trâmbița de sună,
Se închid toate ușile și nu va mai fi milă.

De tu ești confuz, nu știi tu cum să mergi,
Ia Cuvântul în gură, spre Mine să alergi,
Căci iată, vin în lume să judec Eu pe toți,
Să dau răsplata mare sfinților și păcătoși