Până când!!

Până când? ? ? ! ! !

— Dumnezeule! ! ! Soarele își are răsăritul și apusul, luna își are vremea ei, stelele au odihnă, vântul suflă spre miazăzi și se întoarce, marea se umple cu râuri, dar Dumnezeule! ! ! ... suferința mi-e necurmată, asuprirea arde ca soarele dar lacrimile nu îmi usucă, ooo... ce jale mă-nconjoară, liniștea mi-e furată, visele mă trezesc, vremea mă scutură, mânia mă îngâmfă, nenorocirea mă pândește, mă topesc ca untul, până când? ? ! !
—Strig și ziua, strig și noaptea, fug și strigătele de mine Doamne, relele mă înconjoară, până când? ? ? ! ! !
— Tu despărți apele, stropești roua, dai culoare vremiii... ooo ce minunăție, dar eu? ? ? ! ! ! , până când? ? ? ! ! !
— Hrănești fiarele pădurii, înverzești câmpiile, dai grai muților, tai crestele munților... îi ascuți, Tu ridici, mângâi, alini, dar pe mine? ? ? ! ! ! , , până când? ? ? ! ! !
— Pune-mi cuvintele Tale în gură ca să te strig, trezește-mă ca să deschizi ochii... vreau să te văd, descoperă-ți brațul ca să-ți văd mântuirea.
— Doar Tu, doar Tu Doamne poți, căci nimeni nu a fost cu Tine când ai făcut toate, Tu poți netezi munții, Tu masori, Tu cântărești.
— Ridică-te, izbăvește-mă căci lupii dau târcoale, își înfig colții Dumnezeule.
— Cei muți scot sabia, lovesc dar eu tot strig Dumnezeule! ! ! ... până când? ? ? ! ! !
—Păzesc poruncă Ta cu teamă, te caut din toată inima, păzesc învățătura Ta dar stările mă leagă, mi-au stors puterea, îmi fură gândul... lupt... dar până când? ? ? ! ! ! .
— Mâinile Tale m-au făcut, înțelepciunea Ta mă cunoaște, știi că sunt fără prefăcătorie, m-a smerit bunătatea Ta.
— Din pricina numelui Tău dă-mi izbăvire și alungă ocara.
— Nu-ți ascunde fața căci zilele se trec și anii.
— Bunătatea Ta ține în veci, judeci cu dreptate. Fă să întru în odihna Ta. Amin.
autor. Diana G. U