PAN LA CAPAT...

PÂN’ LA CAPĂT...

Pân’ la capăt să răbdăm
Valuri grele şi ispite
Pe Hristos să-L aşteptăm
Toţi – cu suflete albite.

Să călătorim spre stele
Cu elan şi dor nestins
Chiar de-avem şi clipe grele
Ştim că Domnu-i neînvins.

Pân’ la capăt să purtăm
Crucea vieţii cu răbdare
Traiul nostru să-l ornăm
Doar cu fapte-atrăgătoare.

Mult nu este până vine
Domnul gloriei cereşti
Să ne ia în zări senine
În palate-mpărăteşti.

Dac-am început în Duhul
Tot în El să şi sfârşim
Cu Isus e uşor jugul
Prin El ne desăvârşim.

Ni se cere să fim vrednici
Pân’ la capăt – ştim prea bine
Să fim buni, să fim cucernici
Să-L slujim pe Cel ce vine.

Unii şi-au pierdut răbdarea
Pe drumul spre veşnicie
Dar vor pierde-ncununarea
Din sfânta Împărăţie.

Alţii-au părăsit cărarea
Din motive puerile
N-au avut încredinţarea
Că pot bate oşti ostile.

Pân’ la capăt să parcurgem
Acel drept şi-ngust traseu
Doar pe el putem s-ajungem
La slăvitul Dumnezeu.

Tatăl ne va da putere
Să călătorim spre ţel,
Să trecem prin Înviere
Spre mirificul Betel.

Pân’ la capăt! Nu-i lozincă
Ci-i al nostru ideal
Vrem să stăm numai pe Stâncă
Şi s-ajungem la final.

Nu abandonăm slujirea,
Nu dorim alţi dumnezei,
Nu ne săturăm gândirea
Cu nefastele idei.

Ce-am primit prin ispăşire
Vom păstra cu drag în noi
Pân’ la capăt cu iubire
Mergem cu sfinţii eroi.

Nu ne-oprim la jumătate
Ştim ce ne aşteaptă Sus
Stăm în sfânta Unitate
Şi ne bucurăm nespus,

Stăm cu Domnul Învierii
El ne va-nvia şi-apoi
În tărâmul Primăverii
Vom gusta din daruri noi.

Pân’ la capăt vom învinge
Piedici mici şi piedici mari
Duhul slujbei nu-l vom stinge
Cu el fi-vom temerari.

O, ce taină! Ce lucrare!
Căci sfârşitul va-nsemna
Început de sărbătoare
Cu Hristos în slava Sa.

16 Aprilie, 2007