Paiul si barna

Paiul si barna

Un pai si-o barna se-ntalnira
Mergeau alaturi pe-o carare
Dar nu stiau care-i mai mare.
Si drumul le parea usor,
Ca doar aveau un purtator.
Se-opresc cei doi si se privira,
Apoi se-ntreaba si se mira :
« Vai ce-i cu tine fratioare ?

De cand porti paiu-n ochi, ma mir
Ca nu te doare, cum mai poti ?
Dar hai, de ce sa stie toti
Mai bine lasa-ma sa-l scot
Ca am mai scos, nu crezi ca pot ?”
Si amandoi asa-si vorbira
Si-ncet, incet se invoira
Si s-au oprit putin pe loc
Sa se ajute reciproc.

Incearca ei paiul sa-l prinda
Isi pun in fata o oglinda
Si paiul ce parea un fir.
Mirarea-ncepe sa-i cuprinda,
Nu vreau mai multe sa insir.
Ci doar, cand au privit oglinda
Paiul cel mic, era cat grinda.

Si-au plans cei doi si ochii lor
Cu lacrimi calde si-i spalara
Se uita in oglinda iara
Cuprinsi de-o teama, de-un fior
Se mira, cum, din ochii lor !
E barna care-o vad afara ?

Cand vrei sa-ncerci sa scoti vre-un pai
Spunea Isus : tu fa mai bine
Si uita-te intai la tine
Si la exemplul care-l dai
La barna ta, mai bine stai
Si-ndreapta-te intai pe tine.

Prosterne-te cu umilinta
Cu o adanca pocainta
Si spala-ti ochii asa plangand
Si cugetul si orice gand
Altfel, va fi cu neputinta
Ca pe vre-un frate de credinta
Pe care il vezi schiopatand
Sa-l chemi sa intre iar in rand.

Nu cauta sa vezi vre-un pai
Nicicand la fratii de credinta
Mai bine plange cu cainta
Indeamna-i catre pocainta
Tu cheama-ti fratii catre rai,
Cu ei in rugaciune stai
E cea mai mare biruinta.

AMIN
N. BEC