PÂINEA VIEŢII

PÂINEA VIEŢII

Nu trăim nici până mâine
Fără har şi fără pâine.
Viaţa-şi are Autorul
În Isus cel sfânt, Păstorul.

Când n-avem din Cer lumină
Noi lucrăm doar pentru tină.
Deşi viaţa-i trecătoare
Doar Isus ne dă iertare.

El ne cere-ntâi credinţa
Unită cu pocăinţa,
Iar apoi neprihănirea
Mână-n mână cu iubirea.

-„Ce semn faci ?”, I-au zis iudeii
care Îl priveau ca leii.
-„Ce dovezi ne-aduci, Străine ?
Vrem să credem toţi în Tine!

Dumnezeu ne-a dat o mană.
-Eşti Tu Cel fără prihană ?”
„Pâinea ce din Cer coboară
Nu-i ca cea de-odinioară,

Dă adevărata viaţă
Omului care învaţă
Într-un duh ce se smereşte
Harul sfânt cum se primeşte.”

-„Dă-ne Tu această pâine
Pentru astăzi, pentru mâine!”
-„Cine pâinea Mea primeşte
Nicicând nu mai flămânzeşte.

Cel ce crede-acum Cuvântul
El va moşteni pământul.
Va primi-n dar Pâinea Vieţii
Ce-o vesteau de mult profeţii.

Cel rău vrea să vă răstoarne
Când aveţi doar ochi de carne.
Nu credinţa Mea vă-nvaţă,
Ci păcatul vă răsfaţă.

Pâinea ce din Cer coboară
Nu vă va scoate afară
Dacă Tatăl Meu v-aduce
Pe-al Meu braţ, sub a Mea cruce.

Cine crede-n Mine are
Viaţa cea nemuritoare.
Însuşi Tatăl îl iubeşte
Şi, prin har, îl mântuieşte.

Viaţa Mea de înviere
E izvorul de putere.
Eu pe nimeni nu-l voi pierde
Sus către păşunea verde.

Unde lacrimi n-au să fie
Ci-o eternă bucurie
Vă va inunda fiinţa,
Ruga şi recunoştinţa.”