Pâinea vieţii

PÂINEA VIEŢII

Dionisie Giuchici
vol. 1 - "Domnul, nu eu!"

Pâinea care dă viaţă, mântuire, veşnicie,
Nu e cum au zis iudeii, nu e mana din pustie.
Nu e grâul, aluatul frământat într-o covată,
Nu e pâinea după care umblă lumea disperată.

Nu e aluatul firii, iarba care creşte spic,
Care se transformă iarăşi în ţărână, în nimic.
Pâinea care dă viaţă este de aşa natură,
Că n-o poţi găsi oriunde decât numai în Scriptură.

Frământată, plămădită, coaptă pe Golgota, sus,
Pâinea care dă viaţă omenirii e ISUS.
E ISUS numit HRISTOSUL, DOMNUL care s-a-ntrupat,
După ce de strălucire mai întâi s-a dezbrăcat.

Creatorul omenirii, meşterul numit Cuvântul,
DUMNEZEU prin El întinde cerurile şi pământul.
Oşti de îngeri, oşti de stele, oşti de tronuri de domnie,
Toate prin ISUS se-nalţă cu cântări de bucurie.

Căci ISUS purta pecetea ce i-a fost de Tatăl dată,
Toată gloria cerească Lui i-a fost încredinţată.
Cel dintâi şi cel din urmă, în al cărui veşnic Nume
Se găseşte mântuirea, pâinea ce-a venit în lume.

Pâinea care dă viaţă pentru omul nou, puterea,
Căci ISUS a fost trimisul să ne-aducă învierea!
Despre El vorbeau profeţii, El e pâinea din Scripturi,
Turtă coaptă sau prăjită, veşnice învăţături.

Pâine, sau cuvântul sacru care ne-a adus iertare,
Fără aluatul acru care-nseamnă dezbinare.
Pâine, însă nedospită, prin credinţă frământată,
Nu cu ură, răutate, ci cu dragoste curată.

Nu cu aluat făţarnic să slujim altarul sfânt,
Ci cu azima curată să vestim al Său Cuvânt.
"Nu luaţi învăţătură!" - a zis DOMNUL către ai Săi-
Sau: "Fugiţi de aluatul frământat de farisei!"

Fariseii, cărturarii şi o parte din popor,
I-au zis DOMNULUI să facă semne înaintea lor.
"Dacă eşti, atunci arată, dovedeşte-o, toţi să ştie!
Moise la părinţii noştri le-a dat mană din pustie!

Le-a dat pâine îngerească, tot poporul a mâncat,
Patruzeci de ani de zile DUMNEZEU i-a săturat!"
Bieţii s-au ascuns în dosul cortului israelit,
Şi cu vorbe din Scriptură pe HRISTOS L-au ispitit.

DOMNUL însă le răspunde lor şi celorlalţi amici,
Când s-au poticnit o parte dintre fraţii ucenici.
"Pâinea care dă viaţă lumii, este Trupul Meu!"
Cine însă înţeles-a un cuvânt atât de greu?

Aşa ceva niciodată, nimeni n-a mai pronunţat,
Dar ISUS această taină pentru ei a repetat.
El vorbea despre natura, de Cuvântul întrupat,
Care dă viaţă lumii şi iertare de păcat.

Cina sau împărtăşania, e dovadă, mărturie,
Căci pe Golgota, pe cruce, s-a frânt Pâinea, Pâinea Vie.
Duhul dătător de viaţă e ISUS HRISTOS, Cuvântul,
Căci a Lui învăţătură umple astăzi tot pământul.

De pe ţărmul Galileii vestea a zburat departe,
Pâinea vieţii sau Cuvântul este veşnic fără moarte.
Lângă masa încărcată stau copiii şi părinţii,
Din Cuvânt citesc ţăranii, dar şi regii, preşedinţii.

Pentru fiecare clasă DOMNUL are îndeajuns,
Pentru orişice durere în Cuvânt găseşti răspuns.
În Cuvânt găseşti bucate, pâine, fagure de miere,
Fiindcă nici o iotă srisă nu-i lipsită de putere.

Domnu-a zis: "Voi nu vă duceţi?" - când s-au poticnit drumeţii-
"DOAMNE, unde? căci la Tine sunt cuvintele vieţii!"
DOAMNE, la al Tău Cuvânt, Petru trage mreaja plină,
Căci Cuvântul lui ISUS e puterea cea divină.

"Zi o vorbă şi ajunge DOAMNE, pentru vindecare!"
Dar ISUS a zis: "Sutaşul are-n el credinţă mare!"
Şi căţeii de sub masă au mâncat firimituri,
Căci putera vindecării e Cuvântul din Scripturi.

Pâinea care dă viaţă nu e piatra celui rău,
E Cuvântul care vine zilnic de la DUMNEZEU.
E Cuvântul care ţine nori şi stele şi planete,
Până când cei şapte îngeri vor suna cu-a lor trompete.

E Cuvântul care face ceruri noi şi-un nou pământ,
Unde va domni Dreptatea, DUMNEZEUL nostru sfânt.
E Cuvântul care cheamă tată, mamă, fiică, fiu,
Astăzi căutaţi pe DOMNUL până nu e prea târziu!

E Cuvântul ce usucă toţi smochinii fără rod,
Iar în mâinile curate este mreajă, e năvod.
Pâinea care se împarte pe amvoane, pe altare,
E comoara din ţărână, plină cu mărgăritare.

Bob de grâu sau floare rară, trandafir mirositor,
Mielul care se jertfeşte, Leul cel biruitor.
Vulturi cu aripi de slavă care zboară peste zări,
Ca să ducă Vestea Bună celor de la depărtări.

Pâinea care stă pe masă, frate numai să mănânci,
Sau ciocanul care sfarmă inimi de granit, de stânci.
Glas de tunet şi de groază care ne-a umplut de teamă,
Dar şi melodie lină care păcătoşii cheamă.

Salvatorul omenirii, astăzi denumit Păstorul,
Dar în ziua ceea mare El va fi Judecătorul.
Astăzi, pâinea învierii, mâine, foc mistuitor,
Pe vrăjmaşii mântuirii aruncându-i în cuptor.

Astăzi OMUL blând ce iartă oamenilor răi păcatul,
Mâine, Regele Cel Veşnic, Cel ce Vine, Împăratul.
De aceea ia exemplu frate, soră, pe Ilie,
Până la Horeb distanţa este mare prin pustie.

Uite pâine pe jăratec, DUMNEZEU ţi-a dat, serveşte!
Cartea Sfântă e pe masă, ia-o şi din ea citeşte!
David, Solomon, Isaia, sau în Luca, în Matei,
Sau Genesa, sau proorocii, unde-ţi place, unde vrei.

Gustă pân' la saturare din aceste două pâini,
Vechiul Testament şi Noul, ţine-l sub priviri, în mâini!
Căci Cuvântul sfânt lucrează înoire, transformare,
Dacă eşti bolnav în suflet, El îţi dă şi vindecare!

El îţi luminează mintea, ochii sufletului tău,
Căci Cuvintele Scripturii au puteri din DUMNEZEU.
De aceea cercetează şi trăieşte cum e scris,
Căci cuvintele vieţii sunt aripi spre Paradis.

Uite colo pe Golgota trupul lui ISUS se frânge,
DUMNEZEUL îndurării ne-a răscumpărat cu sânge.
Mii de neamuri, mii de graiuri, vin de-acum încolonate,
Îmbrăcaţi în haine albe, mântuiţi de-a lor păcate.

Printre miile de cete, iată vine şi tâlharul,
Ca să vadă fariseii cât de mare este harul.
Ca să ştie toţi vrăjmaşii, strănepoţii lui Cain,
Dacă se întorc la DOMNUL, vor scăpa de iad, de chin.

Omule ce stai pe gânduri la răscrucile de drum,
DUMNEZEU prin Cartea Sfântă îţi vorbeşte chiar acum!
Fă un pas şi încă unul, înainte prin credinţă!
Mergi pe calea care duce sus în cer prin pocăinţă!

Fraţilor această pâine are veşnică putere,
Căci Cuvântul e mai dulce ca şi fagurul de miere.
După cum a zis profetul, vine-o vreme pe pământ,
Când va fi o criză mare, nu de pâine, de Cuvânt.

De la o margine la alta, de la munte pân' la mare,
Foametea spirituală va fi criza viitoare.
Israele, Israele, împietrirea ta cea mare
A fost pentru restul lumii har şi binecuvântare.

Ale tale coşuri pline cu fărâmituri de sus,
S-au golit, e-aproape ziua să vă-ntoarceţi la ISUS.
Fraţilor, Cuvântul are împletiri şi noduri multe,
Fericit e cel ce vine să înveţe, să asculte.

Fericit e cel ce pune aluat în trei măsuri,
Cele trei botezuri sfinte arătate în Scripturi.
Legământul cel cu apă, sigilat cu Duhul Sfânt,
Şi botezul care arde vasul nostru de pământ.

ALELUIA! Slavă ţie! Dragoste din cer fierbinte,
Pentru Pâinea Ta aleasă noi îţi mulţumim Părinte!
Şi Te mai rugăm o DOAMNE, înainte de-a sfârşi,
Dă-ne-o şi pe cealaltă pentru fiecare zi!

AMIN