Pâinea din ceruri

Pâinea din ceruri
(Exod 16; Num 11)

Eliberat din grea robie, (Ex 1:13)
Poporul se afla-n pustie,
Și-n lunga lui călătorie (Ex 16:4)
A fost de Domnul încercat.

Ca să-l smerească și să vadă ( Deut 8:3; 16)
Zilnic, dacă va da dovadă
S-asculte fără de tăgadă,
Din ceruri, Pâinea Lui, i-a dat.

Cât avea să călătorească
I-a dat hrană duhovnicească, (1 Cor 10:3)
Grâul din cer să-l întărească, (Ps 78:24)
Să Îl urmeze necurmat.

Cu pâinea celor mari hrănindu-l (Ps 78:24-25)
L-a întărit, călăuzindu-l
Pe aripile Lui purtându-l, ( Ex 19:4)
Spre Țara sfântă ce i-a dat.

Poporu-n orice dimineață
Vedea lucrarea Lui măreață,
Cum boabe albe, ca de gheață ( Ex 16:14)
Cădeau din cer, strat după strat.

Cu roua cerului curată (Ex 16:14)
Cădea și mana minunată,
S-o strângă fiecare-ndată, (Ex 16:16)
În zori de zi, ne-ntârziat.

Căldura soarelui ivită (Ex 16:21)
Topea mana din cer venită
Ce rămânea nefolosită,
Tot ce-a rămas neconsumat.

Zilnic strângea un vas cu mană (Ex 16:16 -18)
Să aibă fiecare hrană,
Cât trebuia pentru-o persoană,
Un omer plin și măsurat.

Râșnea, fierbea după plăcere
Căci mana avea gust de miere, (Ex 16:31)
Sau untdelemn... din alte sfere (Num 11:8)
Cum niciodată n-a gustat!

Curând a apărut cârtirea,
Și l-a cuprins nemulțumirea, (Neem 9:20)
Lăsând să i se vadă firea,
Oricâte Dumnezeu i-a dat.

Sătul de mana minunată
I s-a scârbit sufletu-ndată (Num 21:5)
Spunând că hrana proastă, dată
Chiar sufletul i l-a uscat. (Num 11:6)

Dorea sarmalele și prazul, (Num 1:5)
Uitând durerea și necazul
Robia aspră la tot pasul, (Ex 6:9)
Și cât de mult a îndurat!

Era-n pustiu... da-n ascultare
Putea să meargă-n sărbătoare
Sub aripa ocrotitoare,
Purtat de Cel ce l-a salvat.

Încălțămintea din picioare (Deut 29:5)
Hainele lui purtate-n soare
N-au suferit nici o schimbare,
Cât Domnul-n brațe l-a purtat!

*
Adevărata Pâine dată ( Ioan 6:32-33)
Grâul din slava minunată
Dă viața cea adevărată,
Hristos e Mana ce S-a dat!

Isus este Pâinea cea vie,
Ce-a coborât din veșnicie (Ioan 6:51)
Prin trupul frânt, pururi să fie ( Ioan 6:58)
O hrană cu adevărat!

*
Când soarele pe cer răsare,
Când lumea este în mișcare,
De treburi fără amânare
Vei fi și tu iar asaltat.

De-aceea-n zori, smerit, coboară
Cuvântul sfânt să îl strângi iară, ( Ps 119:11)
La el să cugeți până-n seară,
Să fii ca El, cu-adevărat!

O încercare minunată
Și pentru noi a fost lăsată,
Să adunăm Cuvântu-ndată,
Să ia în noi chip minunat!

Ca gheața pare câteodată
Cuvântul... când citim o dată,
Citindu-l iar... gustăm îndată, (Ps 34:8)
Ce bun e Domnul! Minunat!

Cuvântul-i dulce cum e mierea( Ezec 3:3)
În el găsi-vom fericirea, ( Prov 16:28)
Și desfătarea și plăcerea, (Ps 119:24; 77; Ps 1:2)
El ne sfințește ne-ncetat! (Ioan 17:17)

De-aceea Dumnezeu ca Tată
Ne dă Pâinea adevărată (Ioan 6:51)
S-avem o viață-mbelșugată, (Ioan 10:10)
Să fim ca Cel ce ne-a purtat! (1 Ioan 3:2)

Prin tot Cuvântul când ne poartă (Is 46:4)
Gustăm din harul ce ne-așteaptă, (Evr 6:4-5)
Din părtășia-adevărată,
Căci la aceasta ne-a chemat! ( 1 Cor 1:9)

Amin!