Paharul suferintei

O Doamne cât de greu ţi-a fost când ucenicii au dormit
Singur să stai şi să te rogi ştiind cã ceasul a sosit,
Ai fost vândut pe câţiva bani, pe Tine nu te-au valorat
Nu au ştiut că Tu, in schimb le dai o şansa pentru rai.

Venita-i ca să mori ca noi să avem viaţă
Să fim iertaţi şi mântuiţi prin jertfa Ta măreaţă
Ei nu ştiau că răstignesc pe Cel cei Veşnic Sfânt
Şi pentru noi Tu ai venit aici jos pe pământ.

Te-au judecat, te-au condamnat fără să ai o vină
Tu ai tăcut, n-ai zis nimic şi ei ţi-au dat osândă
Ţi-au dat şi-o cruce ca s-o urci pe dealul suferinţei
Te-au biciuit şi te-au scuipat şi-apoi au râs de tine.

Crucea ta Isuse era atat de grea
Nu lemnul era atat de greu ci vina mea era
Cu spini încoronat urcai înspre Golgota
Unde aveai să pătimeşti, nevinovat, pedeapsa.

Chiar şi-n suferinţă Isus tu ne-ai iubit
Iar ce ti-am dat noi oare ¿? doar ura si venin,
Cu toţii am strigat: la moarte, condamnaţi-L
La moarte, la moarte pe lemn crucificaţi-L.

Noi am facut doar rău şi tu-ai făcut doar bine
Noi ţi-am dat oţet să bei iar Tu ne-ai dat iubire
Noi coasta ţi-am străpuns ştiind că o să te doară
Şi cuie ţi-am bătut în mâini, piroane în picioare.

Cine sunt eu, să mă iubeşti atât de mult Isuse
Să pătimeşti în locul meu paharul suferinţei
Când eu în coasta ta înfiptam suliţa cu ură
Şi te-am batjocorit cu toţi, prea mult, fără măsură.

Cine sunt eu ca să primesc milă şi iertare
Să mă iubesti aşa cum sunt, chiar merit oare¿?
Eu n-am facut nimic să merit şi totuşi Tu mi-ai dat
Tu m-ai iertat, mi-ai dăruit viaţa veşnică în dar.

Eu nu pot ca să-ţi răsplătesc atâta bunătate
Nu pot decât să-ţi mulţumesc, supus să-ţi fiu în toate
Să te slujesc cu tot ce am, oricând cu bucurie
Căci am un Tată sus în cer, acolo-n veşnicie.