Paharul meu plin

Paharul meu plin

De ce Doamne în pahar mi-ai pus
şi după ce s-a umplut până sus ?
Nu mai încape nici un strop,de fel...
Paharul mi-e plin de dă peste el !

Sunt însetat de iubirea Ta, dar,
Nu-mi revărsa peste plin iar şi iar !
Simt că-i risipă...mi-ai pus, mi-ai tot pus,
Paharul mi-e plin, uite că-i plin până sus !

Mai dă şi la altul din Haru-Ţi ascuns,
Opreşte-Te Doamne, destul, mi-e deajuns......!
N-am pus eu tot - îmi şopteşte Cristos -
Priveşte-n pahar, uite...mai jos...

Atâtea n-au loc împreună şi strigă,
Între păcat şi divin e-o intrigă.
Scoate-le-afară şi-atunci cel puţin,
Nu vei mai spune :Destul că sunt plin !

Paharul nu-i plin chiar de-i Har revărsat,
Scoate afară din el ce-i păcat,
Păstrând grămădirea ce nu-i de folos,
Dă peste margini şi iese Cristos.

Harul, primeşte-l de zor şi-l adună,
Nu, curat şi murdar împreună.
Nu poate zâmbi niciodată
bucuria cu întristare amestecată,

Albul şi negrul împreună va fi,
Pătat, murdărit şi-ntinat, cel mult gri.
Păcatul încetează să mai doară,
Numai când este măturat, scos afară.

:::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::

Vin stinse şoapte din vechiul trecut....
Iartă-mă Doamne, atunci nu am ştiut
copleşit de păcatul murdar,
Că tot ce sunt, ce pot fi, e prin Har.

Prea multă viaţă n-are să doară,
Nici pe dinăuntru, nici pe dinafară.
Mai toarnă-mi Tu Doamne în pahar, încă puţin,
Paharul meu nu va fi niciodată prea plin.