PAHARUL IZBĂVIRII

PAHARUL IZBĂVIRII

Ps.116

Iubesc pe Domnul ce m-ascultã
când cãtre El prin rugi mã-ndrept.
De-aceea-L chem în orice clipã
şi merg pe drumu-ngust şi drept.

Mã-nfãşura urzeala morţii.
Eram aproape de mormânt.
Dar am strigat într-o secundã :
"Salveazã-mã, Pãrinte sfânt !"

Ce plin de milã este Domnul
şi cât de drept în judecãţi !
Predaţi-I viaţa voastrã-ntreagã
cu tot ce-aveţi, nu jumãtãţi.

Belşugul Sãu de îndurare
e-adânc şi larg ca un ocean.
Eram nenorocit în valuri
dar El m-a dus cãtre liman.

El m-a pãzit prin bunãtate
şi mi-a cerut sã fac ceva
spunându-mi inimii în şoaptã :
"Întoarce-te-n odihna ta !"

Cu tot ce am mai bun în mine,
Isuse drag, Îţi mulţumesc !
Şi vreau sã-Ţi spun prin conduită,
prin fapta mea cât Te iubesc.

Da, sufletul din grea durere
şi de la moarte l-ai salvat,
şi ochii din lacrimi amare
ce-n noapte faţa mi-au brãzdat.

Picioarelor le-ai dat putere
sã umblu cu ai Tãi copii
cãlãuzit de Duhul slavei
şi-n întristãri şi-n bucurii.

Chiar dacã vãd c-aveam dreptate
când mã simţeam nefericit
eu simt iubirea Ta în mine
ce de pãcat m-a mântuit.

Neliniştea mi-a fost prea mare
şi nu ştiam ce sã mai fac
când înşelat am fost de alţii
şi-am strâns dezamãgiri un sac.

Acum aş vrea ca-ntotdeauna
când drumul mi-e uşor sau greu
sã-Ţi pun pe-altar cu bucurie
prinosul sufletului meu.

Paharul izbãvirii Tale
e astãzi Doamne-atât de plin.
Plinind a vieţii juruinţă
Te preamãresc cu Da şi-Amin.

De m-ai chema acum la Tine
ar fi un ceas atât de-nalt.
Dar şi de-aici mã-nalţ prin rugã
privind spre ţãrmul celãlalt.

Sunt, Doamne, fiul roabei Tale
ce m-a crescut dupã Scripturi.
Dar eu în lumea-nşelãtoare
zãceam în multe legãturi.

Tu ai venit la rugãciune
cu Duhul ce de-atunci mi-i scut
şi-n harul Tãu cel fãrã margini
pe toate mi le-ai desfãcut.

De-aceea jertfa mulţumirii
primeşte-o-n faţa tuturor
cãci trupul meu e-o jertfã vie
ce arde-n dragoste şi dor.