Paharul

Din nisipurile Asiei
Sfârmate stânci se-adună
Frămânate cu migală
Ştergând praful de pe humă...

Cu mult calciu şi potasiu
Frământate au dat culoare,
Şi trecând prin mari cuptoare
Au format vase, pahare!

Dar nu numai sticla...
Fierul, lutul, mult argint...
Au dat naştere la vase
La pahar şi la cuţit!

Toate puse împreună
Diferite meserii,
Cu materii şi unelte
Au creat vremelnicii!

Ce e însă curios,
Din abisul de pahare
Unul singur e folos,
Stăpânului în lucrare!

Poate fi de aur, sticlă,
Arămit sau oţelit
Să se spargă la cădere
Să reziste la vopsit...

Însă funcţia cea mai mare
Pentru oamenii de rând
E să fim cu toţi pahare
Stând în mâna Celui Sfânt!

Că Paharnicul e Isus!
Toarnă untdelemn curat
Dând puteri din Duhul Sfânt
Peste cel ce e vărsat!

Dacă stăm la dispoziţie
Ca să fim folositori...
Dumnezeu ne foloseşte
Din pahare, adăpători!

Rezistenţa unui vas
E călită în cuptor
Are teste, încercări,
Date chiar de Creator!

Calitatea e primară
Pentru slujbă şi, corect,
E să stai la dispoziţia
Lui Isus, să fii complet!

Un pahar ce-i plin, dă peste,
Şi revarsă peste toţi
Apa dulce ce e Isus,
Şi ne trebuie la toţi!

Nu poţi sta lângă paharnic
Să fii gol de tot, uscat!
Ci prezenţa Lui te umple...
Te zideşte, eşti udat!

Că această dregătorie
Nu e simplă de făcut
Când există-atâta lume -
Să dai la toţi de băut!

Să le dai din apa sfântă,
Să dai vin şi lapte muls
Să dai untdelemn şi mir,
Să dai Viaţa lui Isus!

Aceasta e să fii paharul
În folosul celui Sfânt!
Să fii plin de apă vie,
Un pahar... pân" la mormânt!