Păcatul și personalitatea

Nu putea separa păcatul de persoană
Că păcatul ar fi una, o faptă separată
Că persoana e aceea, ce păcat a făcut
Numai de nu poate realiza, ce-i păcat.

Pe când nu era omul în lume, era păcat?
Nu, ci odată cu omul, persona, a apărut
Odată cu crearea omului, a fost șansă
Ca diavolul, păcatul în lume să introducă.

Păcatul exista atunci, în lumea spirituală
Dar diavolul, crearea omului așteaptă
N-a introdus păcatul, prin animalele create
Sau prin plante și flori, nu erau conștiente.

Când a fost creat omul, a venit cu ispita
Și a acostat mai întâi pe Eva, femeia
De ce pe femeie, nu știm, nu putem spune
Dar vedem, biruința diavolului în lume.

Unii păcătuiesc din neștiință, inocent
Alți cu voia, sau din ignoranță, impertinent
David, se roagă pentru păcatele sale
Pentru cele făcute din neștiință, pe cale.

Unii fac păcatul și nu știu, c-ar fi păcat
Alții fac și știu că-i păcat, dar le-a plăcut
Aceștia numesc păcatul, cu ușurință greșeală
Ignorând gravitatea păcatului, cu consecință.

Dar nu știu, că tot printr-o greșeală, de mult
Păcatul a intrat în lume, și-avem de suferit
A suferit toată lumea, de la Adam încoace
Și vor suferi și de-acum, câți se vor naște.

Unii cunosc consecința păcatului, că-i gravă
Dar nesocotesc avertizarea, și-o ignoră
Biblia ne sfătuiește pe fiecare în parte
Fugi, fugi de păcat cât poți, mai departe.

Păcatul e personal, nu-i de om detașat
Ori ce fel de păcat ar fi, are caz și efect
Nu-i doar împotriva semenului tău și-al meu
Ci este direct împotriva lui Dumnezeu.

Dumnezeu nu pedepsește păcatul în sine
Că nu singur s-a făcut, o știm cu toții bine
Persoana face păcat și va fi pedepsită
Omului, a dat Domnul discernământ în viață.