Păcatul şi Harul

1. A fost în cer un Heruvim, ce era ocrotitor,
Dar sa născut în el dorinţa, de a fi stăpânitor,
Sa născut astfel păcatul, de-a fi ne-mulţumitor,
Şi-au fost aruncaţi din ceruri, cu toată oştirea lor.

2. În Eden, purta Adam, chipul Tatălui ceresc,
Au fost omul şi femeea, cu un chip Dumnezeiesc,
Paradisul minunat Diavolul la întinat,
Şi prin viclenia lui, ia adus moartea omului.

3. Şarpele călăuzit de duhul cel rău ia vorbit,
Şi ia dat învăţături, ce-au fost contra Domnului,
Neascultarea a fost păcatul ce omul la-nfăptuit,
Şi-a venit din cer sentinţa, moare omul ne-greşit.

4. Prin Adam a venit moartea, tuturor pe-acest pământ,
Şi prin unicul păcat omul a fost blestemat,
În Lucifer nemulţumirea, în Adam ne-ascultarea,
Astea sunt roadele firi, ce lucrează-n om pierzarea.

5. Dumnezeu a dat sentinţa contra Şarpelui viclean,
Că va pune vrăjmăşie, între Eva şi Satan,
A făcut făgăduinţa Domnul când a dat sentinţa,
Că va scoate din păcat omul ce-a fost blestemat.

6. Dumnezeu în mila Lui n-a renunţat vreodată,
Să schimbe inima din om inima lui de piatră,
Şi a trimis în lumea noastră în lumea blestemată,
Pe Fiul Său cel prea-iubit cu inima curată.

7. Domnul a luat fiinţă, prin Isus cel întrupat,
Sa coborât jos la Efrata ca unul ne-însemnat,
A venit în slăbiciune să trăiască umilit,
Domnul vine la ai săi, însă ei nu La-u primit.

8. Dar tuturor ce îl primesc, pe Fiul Tatălui ceresc,
El le dă viaţă-n dar şi Duhul sfânt prin al Său har,
Să purtăm cu bucurie Duhul Tatăuli ceresc,
Căci nu şti ziua când El vine şi jos rămâne cei firesc.

9. Sa-nplinit făgăduinţa, ce-a făcuto din Eden,
Că va mântui pe omul ce a căzut în blestem,
Isus Hristos cel răstignit, pentru lume a murit,
Şi în marea-I jertfa Sa a cuprins şi fiinţa mea.

10. Domnul bate şi acum la inima-ţi de piatră,
Nu-l lăsa să plece iar cu inima-ntristată,
El poate să îţi schimbe acum inima ta de piatră,
Şi să-ţi de-a inima Lui o inimă curată.
Amin