Pacatul lui Acan

(Iosua 7.1-26)

Nicaieri în Univers -Tatal nostru Intelept -
Nu recurge niciodata sa ne judece nedrept!
El nu face judecata prin nedreapta partinire,
Fara sa filtreze totul prin faimoasa Lui, gândire.
Dar Maretul nostru Domn fiind necuprins de Sfânt,
Nu admite niciodata sa se-ncalce al Sau Cuvânt.
Este-nconjurat de îngeri care-I sunt mereu supusi,
Si nu lasa razvratitii ca sa stea prea mult ascunsi!
Daca vrei sa fugi departe savârsind mereu pacate,
Nu ai cum sa scapi cu fuga, aparând în alta parte.
De doresti sa fugi de El - rob cazut al neasultarii -
Nu ai cum sa te ascnzi si de-ai fi pe fundul marii.
(Ps.139)

Dar de vrei ca sa-L asculti pe Acel slujit de osti,
Este bine întotdeauna plin de zel tu sa-L cunosti.
Si sa stii ca neascultarea, e un rau atât de mare,
Ca de ea de nu te lasi, te va duce la pierzare.
(1Sam.15.22-23)

*

Din ce-i lasat de Domnul sa dai spre nimicire,
Nu ai cum s-ascunzi sa tii sub ocrotire!
Trebuie din radacini - sa nimicesti, sa tai -
Ca de nu vei face astfel, te prind acei din Ai.
Acum, rupe-ti haina cu inima mâhnita-n tine,
Ca sa vezi si tu Acane: Ce te-arunca prin ruine?
Uita-te în jur, priveste, ca nu ai de loc putere,
Fiindca ce-ai lasat în viata te împinge spre cadere.
Pe front cu Amalec - stapân al lumii-ntregi -
Esti atras cu precadere prin ceea ce te legi!
Poate esti si tu - un mare strângator, Acan -
Care spui ca mergi pe drum spre Canaan,
Dar, mai iubesti o haina de Sinear frumoasa,
Ce o pui mereu pe tine, ori o tii ascunsa-n casa.

Mai sunt atâtea lucruri prin lume de ales,
Cum ar fi de pilda - iubind un...Mercedes!
Dar, mai stai putin! Poate mai frumoasa,
Ar fi o vila mare, înalta si luxoasa.
Sa fii în rând cu lumea, ca...de! Sunt fratii tai,
De tine sa nu râda vecinii buni, sau rai.
Dar, asculta-Acane...eu nu pot deloc sa mint...
Renunta, acum, cu totul la aur si argint!
De renunti aici la ele vei putea privi în sus,
Si-ti vei iubi comoara, gatita prin Isus.
Cu sfintii, atunci vei sta, cântându-I Lui în cor,
Nu sa stai sub pietre, în Valea lui Acor

*

Hai, mai ai rabdare sa stai putin cu mine,
Sa-ti mai spun, ceva ce merge foarte bine:
Nu mai sta Acane, tinând la vechiul eu,
Caci de-l tii mortis, nu-i placi lui Dumnezeu.
Indeparteaza-l iute caci este moftoros,
Iar mai mult de-atât nu-I place lui Cristos!
El Domnul tau îti cere sa renunti la el
Si fii mai bun în lupta cu râvna si cu zel.
Eul - prieten vechi cu firea pamânteasca -
Nu lasa omul nou în tine sa traiasca.
Esti înca tare Acan...si El, te vrea mai mic...
Sa lasi ucisa firea, prin rastignire-ti, zic.

*

Iar tu, nu esti cea din urma sau uitata-Acana,
Incearca scumpa sora si roaga-te ca, Ana!
Caci Domnul care-I Bun îti da izbânda multa,
In valea umbrei mortii te vede si te-asculta.
Când simti ca vin spre tine mofturi pamântesti,
Vezi cu ele-n Domnul, nu poti sa te-mplinesti!
Nu te vrea Acana sa fii cu doua fete,
El cauta-n rabdare prin Duhul sa te-nvete.
Arunca tot din tine ce duce la pierzare,
Si vei primi în ceruri argint, margaritare.
Podoba ta sa-ti fie o inima aleasa,
Facând întruna parte din scumpa Sa mireasa.
Si Domnul sa ne-ajute, acum si an de an,
Sa nu mai strângem bunuri, ascunse de Acan.