PĂCATUL DINEI

PĂCATUL DINEI

(După Geneza 34)

Dina, scumpă şi frumoasă
Şi de Iacov mult iubită,
Într-o zi ieşi din casă
Gânditoare şi grăbită.

N-avea alte surioare
Taine noi să le înşire.
Căuta îmbărbătare
Şi alţi ochi ca s-o admire.

Ea dorea să întâlnească
Negreşit, fetele ţării,
Să le vadă, să vorbească
Despre farmecul visării.

Tinerii mai mult aleargă,
(Lumea-ntreagă asta ştie)
Plictiseala lor s-o şteargă
Prin a vieţii companie.

Fetele erau şirete
Şi puţin iscoditoare
Cu-ntrebările cochete:
„Cine eşti? Ce-ascunzi tu oare?

În Sihem avem noi casă.
Dar de unde eşti, copilă?“
Dina, oarecum sfioasă,
Le părea ca o zambilă.

Povestind copilăria
Şi din ce neam ea se trage
Toate-avură bucuria
S-o asculte… şi s-o roage

Să mai vină la-ntâlnire
Să sporovăiască multe.
Omu-i curios din fire
Şi îi place să asculte.

Dar pe când puneau la cale
Amănuntele descrise
Se vedea venind agale
Un voinic cu multe vise.

Cine-i? Prinţul din cetate,
Om înalt şi plin de sine.
Ce le cam ştia pe toate,
Cine pleacă, cine vine...

Şi Sihem zărise fata,
Dina noastră cea frumoasă.
Nu ştiu cum se-nvârte roata
C-a dorit s-o ducă-n casă.

I-a plăcut, nevoie mare.
El zicea că a iubit-o.
Dar nevolnica purtare
Ce să spun, a necinstit-o.

Nimeni n-a sărit s-o scape
Din a poftelor capcane.
Tragedia nu încape
În cuvintele umane.

Tânărul s-o liniştească
Încercase, dar degeaba.
Pune casa părintească
Să-i dea sfat cu toată graba.

Fiu şi tată împreună,
Vrând să scape de năpastă,
Merg la Iacov ca să-i spună:
„Dă-i pe Dina de nevastă!

Cereţi zestre cât de mare,
Noi nu dăm un pas napoi.
Puneţi-ne la-ncercare
Şi-ncuscriţi-vă cu noi...“

Ce-a urmat ştiţi toţi din Carte,
Dup-acea negociere,
Doar promisiuni deşarte,
Sânge, lacrimi şi durere…

***
E-un tablou ce te străpunge
Prin cruzimi ce graiul curmă...
La păcat uşor se-ajunge,
Dar ce chinuri vin pe urmă!

Dragostea e-nşelătoare
Când încalcă adevărul.
Iar în lumea asta mare
Lupu-şi schimbă numai părul.

Lumea grabnic te peţeşte
Şi te-ncântă cu de toate,
Cu dovezi că te iubeşte
Şi-ţi oferă nestemate.

Însă, în final, îţi fură
Castitatea şi lumina
Cum se spune în Scriptură
Că s-a întâmplat cu Dina.

Frate tânăr, surioară,
Când prietenii din lume,
Din popor te-or scoate-afară
Şi te vor chema pe nume,

Stai cu Domnul, nu te duce!
Fii ca Iosif în credinţă!
Paşii tăi spre Cer s-apuce,
Spre eterna biruinţă.