Păcate uitate...

Păcate uitate...


Păcate multe, am făcut,
Și, nu mi le aduc aminte
Doar câte unul, ce-a durut,
Îmi revine, Doamne-n minte.

Mi-aș fi dorit la căruntețe,
Nici măcar unul, să nu am
Și, Duhul Tău, să mă dezvețe,
DE-ORICE PĂCAT FĂCUT, DE-ADAM.

Și, nu numai de-un singur om,
Ci oameni zic, în general
Ele m-au depărtat, de Tron,
De tronul, Tău, intr-un final.

Dar zic:
-Mai ține-mă, un timp, in viață,
S-ajung de tot curat, odată,
Și Mielul, Cel, fără de pată
Să nu mă țină, la distanță.

Să mă apropie, de Sine,
Să Îl slujesc, ca rob, nu frate,
Să mă ajute și pe mine
Să merit, să mă înscrie-n carte.

În Cartea Vieții cu peceți,
Ce, numai Leul, le desface
Că, nu vreau alte bunătăți,
Doar Adevăr, Lumină, Pace.

Chiar de Vrăjmașul stă la pândă,
Vrând, cu- a lui cursă, să mă prindă
Să mă opun, să nu m-aprindă,
Ci, Duhul Tău, să îmi cuprindă,
Duhul meu, fără odihnă,
Să mă absolve de osândă.

Păcate multe, am avut,
Însă acum, Te rog fierbinte,
Brațele Tale, le întinde
Mă curăță, ca pe un prunc,
S-ajung curat, cum m-am născut,
Că nu-s, Isuse, decât... lut.

Moldovan Pavel
28.07. 2021.
Alba Iulia