Ostașilor, voi să vegheați

Ostașilor voi să vegheați,
În vremea cea din urmă,
Căci lupii dau târcoale azi,
Ei se strecoară-n turmă,

Străjeri pe ziduri fiți mereu,
Cu armura credinței,
Până la capăt să luptați,
Ostași a biruinței.

Cu inima aprinsă-n foc,
De dragoste deplină,
Stați neclintiți în adevăr,
Și goi de orice vină.

Răsună trâmbița în zări,
Vegheați căci Domnul vine,
Fiți fără teamă și luptați,
Sionul când suspină.

Tăișul sabiei s-aveți,
În orice veme-n teacă,
Străjerilor voi să luptați,
Căci sunteți doar în treacăt.

Pe urma crucii voi să fiți,
Dar și cetatea trează,
Să fie far pe larg de mări,
Mereu care Veghează.

Să nu-adormiți când zorii bat,
S-aducă revenirea,
Sub cer rămâneți neclintiți,
Cu-o ancoră... iubirea.

Vegheați în ceas de har vestit,
Lumină este-n noapte,
Nu-i vremea azi de-a poposi,
Odihna e aproape.

Se-aude glasul sfânt strigând,
Ieșiți în întâmpinare,
Sub cer genunchii îngenuncheați,
Slujirea cu sudoare.

Să nu dați înapoi vre-o dat,
Când lupta se-ntețește,
Luptați mereu, doar să luptați,
Isus Hristos sosește.

Va-ncorona doar frunții ce-au fost,
Mereu în închinare,
Va răsplăti acel altar,
Aprins în ascultare.

Vegheați căci secerișul Lui,
E azi atât de-aproape,
De clipa judecății Lui,
O vreme vă desparte.

Voi armele să nu lăsați,
Nu sloboziți vegherea,
De oboseală nu cădeți,
Îndată-i învierea.

Zadarnic voi nu ve-ți lupta,
Cu lacrima vărsată,
Al biruinței zori ostași,
Voi ve-ți vedea în dată.

Acei armura ce-au purtat,
Primi-vor răsplătire,
La masa Domnului vor sta,
În Țara cu iubire.

Și rănile ce le-au avut,
Vor străluci întruna,
Ca soarele îmi miez de zi,
Ca-n toi de noapte luna.

Chiar dacă azi luptați plângând,
Se v-auzi cântarea,
Ce-o ve-ți cânta spre cer zburând,
Când va sfârși-așteptarea.

Luptați ostași pân-la sfârșit,
Rămâneți în picioare,
Se-aud azi pașii lui Isus,
Îndată El apare.
Amin