OSTAȘ

OSTAȘ


Sunt un ostaș, al Lui Hristos,
Plebeu, din oamenii de jos
Și vreau, pe cei ce-mi ies în drum,
Spre a sa cale, să-i îndrum,

Pe cei ce au aici ocară,
Să îi conduc, spre-o nouă țară,
În care nu-i plâns, nici suspin,
Nu-i nor, ci-n veci e senin,

Și să se simtă-n largul lor
Lângă al lor, Făuritor,
Acolo unde-i bucurie
Și unde dragostea, e vie,

Privirile se delectează
Și nu e seară sau amiază,
Acolo unde-n libertate
Nu vom cunoaște, doar în parte,

Acolo-n veșnică lumină,
În cristalinul Râu al vietii,
Se oglindesc cei fără vină
Cu Soarele, Creștinătății,

Acolo boală sau durere,
Lipsite sunt, de-a lor putere,
Și Râul poartă mîngâiere. „
Grădină cu pomul vieții,

Și florile libertății,
Cântul corului, slăvit,
Zile fără de sfârșit,
Niciodat nu mai e noapte,

Nici un vai, nu e-n cetate,
Având doișpe porți lucrate,
Născute, din nestemate,
De Domnul deschis lăsate,

Lipsite de-orice zăvoare
Pentru-a Domnului, popoare,
Cântă Îngeri și popor,
DOMNULUI OȘTIRILOR.
BUCURIA OMULUI,
ESTE SLAVA, DOMNULUI.

Moldovan Pavel
INEU