Oseana

OSEANA

Se aude-ndepartare un cuvant.
Ce rasuna pe-ndelete pe pamnt,
Il cuprinde omenirea,se inalta peste stele,
Si de multe ori cu gandul il zaresc plutind cu ele.

OSEANA atat de dulce suna, cand bate inimioara,
Oseana si nu este iubire, sa nu-l rosteasca gura.

Se schimba incet tabloul, iar multe lucruri pier,
Si nu este putere pe calea inspre cer.
Se-nalta-n sus raportul si bunul Dumnezeu,
STAPIN si creator il cantarea mereu.

OSEANA atat de dulce suna, din inima bolnava,
OSEANA, Isus oare cand vine, sufletul se intreaba.

De tot ce n-avem parte nu ne mai ostenim,
Si nu luptam pe cale decat daca putem.
Carata-n sus pe culme e jertfa necurmata,
Dar cat de mica este si rar ni se arata.

O ce dulce vine pe unda de clestar.
OSEANA-i legatura cu-a cerului hotar.
Coboara din marire cuprins de al Sau har,
Si cheama omenirea sa vina la altar.

Ce lunga pare clipa cu multa suferinta,
De mari poveri pe spate nu poti sa ai credinta.
Dar centru e lucrarea si Dumnezeul nostru,
Isi va face intrarea acolo unde-i rostul.

Il asteptam sa vina acel care e sfant,
Si El va da semnalul aicia pe pamant,
In ziua asteptata,spre tara cea dorita,
Se va deschide drumul cu mireasa iubita.

AMIN