Osea cap. 9

Osea cap. 9.
Nu te-nveseli Israel, . ca popoarele.
C-ai desfrânat, simțind cu picioarele.
L-ai părăsit pe Domnul tău,
Căzând, astfel, din rău în mai rău.

Aria si teascul, nu vă va sătura,
Ci împreună vor înșela.
Din țara Domnului, din pământ Sfințit,
Vă voi întoarce din nou în Egipt.

Și veți mînca, ce-i necurat,
Fiindc-asirienii, asta v-au dat.
Nu-i veți aduce, Domnului vin,
Ale voastre jertfe, departe Îl țin.

Ele vor fi ca o mâncare de jale,
Cei ce-o vor mînca, s-or stinge pe cale.
Și pâinea aceasta, de rea ce-i,
Va fi mâncată, numai de ei.

Ea-n Casa Domnului nu va pătrunde.
Și-n ziua sărbătorii Lui, par niște umbre
Ei pleacă, din a devastării pricină,
Egiptu-i adună, îi trage de mână.

Memphis îi cheamă înainte,
Dându-le, chiar și locuri de morminte.
Argintul lor îl iau mărăcinii,
Și-n corturile lor, in tufe, cresc spinii.

Peste fiecare locuință și casă,
Vin zile de răsplată, pedeapsă.
Israel va-nțelege că prorocu-i nebun,
Si clarvăzătorul la nimic nu-i bun.

Efraim e un paznic lângă Dumnezeu,
Prorocul, la păsări capc. ană,
Și-un incontrolabil ateu,
Care doar vrăjmășie emană.


Am găsit Israelul,
Ca niște struguri în pustie,
Pe-ai voștri părinți, ca rare smochine,
Făcuți din zece, o mie,
Veniți să Mi se-nchine.

Dar, găsind un viciat izvor,
L-au urmat pe idolul, Baal Peor.
La fel de urâcios, ca cei ce-l înconjor.

Slava lui Efraim, ajunge necunoaștere.
În el nu mai este, nici o naștere.
Nu va mai fi concepere,
Purtare de sarcină, ci doar
Nepricepere.

Și chiar, copii, de vor avea
Și-i vor crește o vreme,
Cu Mâna Mea-i voi lua,
Cu mult înainte de vreme.

Domnul la Ghilgal l-a văzut răutatea,
De-aceea de ei, goli-va cetatea.
Ales-au pe Baal Peor,
Ca idolul lor,
Greșeala aceasta-i, atâta de mare,
Încât DUMNEZEU pe-acest popor,
Îl va rătăci printre-a lumii popoare.

Moldovan Pavel
05.08. 2020.