Oriunde te-ar duce viața

De te duce astăzi viața,
Pe un drum necunoscut,
Să nu fii dintre aceia,
Care spui că ești pierdut.

Când în fața ta apare,
Cere Celui ce-i lumină,
Cu a Sa mare-ndurare,
El în fața ta să vină.

Pe-acel drum să nu îți fie,
Teamă de-a ta neputință,
Călăuză-ți va fi ție,
Cel divin și-a ta credință.

Tu ve fi condus de-Acela,
Care mult El te-a iubit,
Și acu El te iubește,
Căci El este-un infinit.

De te duce-n praful care,
Ridicat este de vânt,
Dragostea îți e salvarea,
De Isus... de-al Său cuvânt.

Este-adevărat că drumul,
Care duce spre Isus,
Are-o cruce nu ușoară,
Ce o ai pe el de dus.

Și adesea izvorăște,
Un izvor de lacrimi plin,
Ce nu-i dulce ca și mierea,
E amar... ca un pelin.

Dar din el bău și Domnul,
A gustat amărăciunea,
Care fără de gândire,
A lăsat-o-n urmă lumea.

De te duce astăzi viața,
În necazul cel mai greu,
Tu alungă deznădejdea,
Ce la pândă stă mereu.

Ce te clatină-n adâncul,
Inimii... și îți aduce,
O adâncă clătinare,
La un drum cu o răscruce.

N-o lăsa să îți aplece-,
A ta privire-nspre pământ,
Tu a inimii privire,
S-o ridici spre cerul sfânt.

Să rămână ațintită,
De la El n-o dezlipi,
Doar cu Domnul împreună,
Toate le vei birui.

De te duce astăzi viața,
În a-l văilor adânc,
Gura ta în ea să scoată,
Numai laude și cânt.

De ți-o va închide-adâncul,
Lasă-ți inima să-ți cânte,
Gândul tău mereu să zboare,
Doar pe plaiurile sfinte.

Tu în vale niciodată,
Singur nu te vei afla,
Chear de simți singurătatea,
Domnul e prezent în ea.

Trebuie s-asculți tăcerea,
Ce atât de multe-ți spune,
Este cea care-ți aduce,
Lucruri ce nu sunt în lume.

Plină e de mângâiere,
Și de pace este plină,
Căci tacerea... de putere,
Și iubire este plină.

De te duce astăzi viața,
S-o cunoști cu-adevărat,
Să nu-ți fie în ea teamă,
În ea este-un Împărat.

Este Cel ce o domnește,
Și în ea tu vei găsi,
Lucrurile ce-s divine,
Tu nicicând n-o părăsi.

Las-o ea să se așeze,
De-o găsești... în viața ta,
Liniștea de care-i plină,
Sufletu-ți va vindeca.

Vei vedea și nevăzutul,
Vei cunoaște ce nu știi,
Dar pentru aceste toate,
În tăcere să rămâi.

Și Isus a cunoscut-o,
A răbdat și a tăcut,
Ea și ție-n orice luptă,
Îți va fi mereu un scut.

Și oriunde azi te-ar duce,
A ta viață pe pământ,
De-o asculți, vei fi pe urma,
Celui ce e veșnic sfânt.

Tu doar taci... mereu ascultă,
El te va călăuzi,
De faci liniște întruna,
Nicicând nu vei rătăci.

De faci multă gălăgie,
Pe a-l vieții tale drum,
Nu vei auzi tu glasul,
Ce-ți vorbește și acum.

E-auzit doar de aceia,
Ce umili stau în tăcere,
Așteptând ca să audă,
Glasul care-i mângâiere.

Viața oriunde i-ar duce,
Ei rămân în ascultare,
Căci mereu... mereu tăcerea,
Ascultată-i... îndurare.