Oriunde te-ar duce drumul

De te-ar duce astăzi drumul, prin pustiul furios,
Să te-ncrezi pe el tu numai, în puterea lui Hristos,
Chiar de-i calea mult prea-ngustă, chiar de-ți este mult prea grea,
De vei rămânea cu Domnul, s-o răzbați tu vei putea.

De ți-e inima cuprinsă, de al vieții plâns amar,
Nu-l lăsa ca să se pună, între voi azi un hotar,
Bucuria mântuirii, dăruită ea ți-a fost,
Bucurate-ntotdeauna-n bucuria lui Hristos.

De vei trece azi prin vale, tu să nu descurajezi,
Împlinește tu cuvântu-n care-ți cere doar să crezi,
Și privește după vale, înspre locul minunat,
Unde chiar și azi creștine, de Isus ești așteptat.

Dar durerea de apare, prin credință să privești,
Sus... spre Cel ce-i vindecare, Domn al slavilor cerești,
Nu lăsa să te cuprindă, teama ei pe-al vieții drum,
E cu tine-ntotdeauna Domnul... este El și-acum.

Dar de te va duce Duhul, prin pustiu... să nu te temi,
Si-n pustiu coboară Domnul, trebuie tu doar să-l chemi,
Mâna vrea să își întindă, nu va sta nepăsător,
Și-n pustiu îți este hrană dar este și-un viu izvor.

Orice ți-ar ieși în cale, tu pe ea nu ocoli,
Doar pe Domnul ia-l de mână, și cu El vei birui,
Îți va netezi cărarea, și povara îți va lua,
Doar să-l lași să îți conducă, El pe mare barca ta.

Să te-ncrezi în tot și-n toate, în puterea lui Isus,
Chiar și de pe-adâncul văii, să privești numai în sus,
La un mal dorit de tine, vei ajunge doar cu El,
Căci și malul este-n mâna, Regelui Emanuel.

Fii statornic și în voia, Celui care în curând,
Va veni să-și ia mireasa, să o ducă-n locul sfânt,
Răbdător până la capăt, tu în toate azi să fii,
Dar mai mult ar vrea iubirea, să o ai ca cea dintâi.