Oriunde astăzi te-ai afla

Oriunde astăzi te-ai afla,
Oriunde-ai fi creștine,
De-ți va fi ție numai greu,
Sau de-ți va fi doar bine,
Vre-o dată-n viață să nu uiți,
Cine ți-a dat iertare,
Pe drumul tău cine-a lăsat,
Doar binecuvântare.

Oriunde-ai fi, oricum, oricând,
Să nu uiți mâna care,
În boală ție ți-a adus,
Creștine vindecare,
Din văi adânci cine te-a scos,
Când gura ta răcnea,
Să nu uiți vântul tulburat,
De sus cine-l mustra.

Uitării să nu dai nicicând,
De mână când te-a dus,
Din drumul rătăcit și greu,
Pe urma Lui te-a pus,
Pierzării să nu fii tu dat,
În lumea rătăcită,
Ce astăzi de păcat murdar,
E în plăceri robită.

Nici ziua când l-ai întâlnit,
Uitării să n-o dai,
Privește-n jur... unde esti azi,
Dar și unde erai,
Și să nu uiți la locul larg,
Dintr-un adănc de mare,
Te-a scos creștine ca să fii,
În lume tu azi sare.

Te-a scos din noaptea-n care tu,
Mereu adânc gemeai,
Te-a scos din clipele-n ascuns,
În care suspinai,
Tu să nu uiți cum te numești,
Dar nici cum te-ai numit,
De Domnul ești azi înfiat,
Ai fost... vei fi iubit.