Oricât de mare-ar fi furtuna

Oricât de mare-ar fi furtuna,
Eu Doamne nu mă voi lăsa,
De Tine căci Tu ești iubirea,
Ce lumea nu mi-o poate da.

De poala Ta eu mă voi ține,
Să mă îndepărtez nu vreau,
Căci sus la masa cea întinsă,
Cu Tine-aș vrea ca eu să stau.

Oricât azi ar răcni adâncul,
Nu pot vre-o teamă să am eu,
Mă-ncred doar în a Ta putere,
Căci numai Tu-mi ești Dumnezeu.

Nu mă abat nici de la urma,
Cu stropi de sânge ce-ai lăsat,
Căci vreau din apele curate,
Să beau când sunt eu însetat.

Oricât de tare-ar bate vântul,
El nu mă poate clătina,
Căci eu am fost zidit pe stâncă,
Isuse doar de mâna Ta.

Chiar dacă-ncearcă cu putere,
Să mă dărâme mânios,
Nu va putea căci mi-e tărie,
Puterea sfântului Hristos.

Oricât de lungă ar fi noaptea,
Eu știu că are un sfârșit,
Pe aripi sfinte-mi zboară visul,
Din noapte către răsărit.

S-ajung în el îmi este ținta,
Pe Domnul pentru-a-l întâlni,
Și nu mă las să mă înghită,
Vre-o noapte-orcât de lung-ar fi.

Oricât de lungă este valea,
Mereu în ea voi aștepta,
Ca să coboare izbăvirea,
Doar Domnul ce mi-o poate da.

În El mi-am pus a mea nădejde,
În El mă-ncred orice-ar veni,
Numai cu El în orice luptă,
Eu pot mereu doar birui.
Amin