ORBIREA LUI ISAAC

Orbirea de bătrâneţe lui Isaac i-a stat în cale
Ca prin ea Esau să aibă doar tristeţi şi multă jale.
Dar orbirea vinovată este cea spirituală
Ce ne fură adevărul iar în piept inima-i goală.

Firea nu are vedere, faţă de Cuvânt e oarbă.
Duhul nu-i dă untdelemnul pe veştminte şi pe barbă.
Când Esau ducea războiul cu-al lui Iacov Dumnezeu
În zadar plânsese fiul în momentu-acela greu.

Tatăl n-a putut să-i schimbe al vieţii lui destin.
El cu fală-L respinsese pe Stăpânul cel divin.
Orbirea spirirituală pe Esau l-a înşelat.
Planul lui Isaac fusese de Iehova dejucat.

Laodicea de-altădată are un păstor bolnav
Dar el nu-şi cunoaşte boala c-un sindrom atât de grav.
Boala sa este orbirea, el pe dinăuntru-i gol.
Bogăţia nu-l salvează cât timp haru-i dă ocol.

Domnu-i scrie şi îl cheamă, îi dă sfat şi-i spune: „Cere
Haine pentru goliciune şi colir pentru vedere.
Aurul credinţei Mele te va face ca să vezi
Cum eşti în realitate, nu aşa cum tu te crezi!”

Orbirea spirituală nu de vârstă e legată,
Ci de inima-mpietrită ce n-ascultă niciodată.
*
Doamne, eu Te rog Isuse, fă ca să nu-mi pierd vederea,
Nici credinţa minunată ce-mi asigură puterea!

Să lucrez doar pentru Tine cu credinţă şi speranţă
Ca să am tot timpu-n viaţă a iubirii siguranţă.
Întâlnirea ce-o să vină de prin Căile Lactee
Să mă prindă viu, Isuse, cu-ale Tale curcubeie.