Orașele se construiesc

Orașele se construiesc
Cu timpul, piatră peste piatră...
Copacii deasemeni cresc
Încet, dar sigur când au apă.

Cladiri și nave se concep
Atent, cu piesă lângă piesă
De oameni care se pricep
Toate având a lor adresă.

Norii se adună rând pe rând
Pe cer la fel ca o mahramă
Și-n drumul lor călătorind,
Se-mprăștie și se destramă.

Florile înfloresc și trec
Și își urmează-ncet destinul,
Ca focul ce c-un sunet sec
Se stinge și rãmâne fumul...

Cu omul nu e tot la fel,
El e-o făptură minunată
Ce are duh de viața-n el
Și vine din cerescul Tată.

Omul se naște-n chip ciudat
După un minunat tipar,
De Marele-nțelept creat,
De-un sfânt și tainic Făurar.

E modelat și întocmit
Altfel decât orice mașină,
În taină, mult mai diferit,
Nu în furnale sau uzină.

Zidit de-o mânã iscusită
Omul e-o operă divină,
Din univers cea mai iubitã
Și pus 'n a Domnului grădină.

Chiar Dumnezeu i-a dat suflare,
Și viațã din viața Sa,
Și chiar de este trecătoare
Cu ea, poți cerul câștiga!

Prin comportare și ascultare
De voia și de legea Lui,
Ajunge-vei, nu la pierzare,
Ci Sus, în slava cerului.

Amin