Opriți-vă din strigăt șoapte

Opriți-vă din strigăt șoapte,
De voi vre-o teamă nu am eu,
Chiar dacă sunteți tulburate,
În mine pace am mereu.

Opriți-vă din alergare,
Tot încercând a mă opri,
Ascult doar glasul ce conduce,
Ființa mea spre zori de zi.

Opriti-vă voi umbre moarte,
Să-mpiedicați azi pasul meu,
Am zborul lin că-mi stă în față,
Mântuitorul... Dumnezeu.

Chiar dacă este suferință,
Pe urma care a lăsat,
Pe ea voi merge înainte,
Doar El e vrednic de urmat.

Opriți-vă voi ape-nalte,
Întindeți-vă pe adânc,
Sub valurile voastre multe,
Eu Domnului mereu îi cânt.

Un foc în piept îmi e iubirea,
Ca să o stingeți nu-ncercați,
Aprins e chiar din înălțime,
În fața lui voi să nu stați.

Tăceți voi vânturi căci n-am teamă,
Un cânt mi-e traiul pe pământ,
Pe buze o cântare nouă,
Născută este de un Sfânt.

De sunteți reci... găsesc căldură,
Căci adăpost mi-e Dumnezeu,
La poala Lui găsesc putere,
Să trec ușor prin vântul greu.

Tăceți voi clipe-ntunecate,
Lumina cerului de sus,
M-a luminat să văd o urmă,
Ce-a fost lăsată de Isus.

De-ntunecime nu am teamă,
Condus de El eu sunt mereu,
Spre răsăritul ce se vede,
Căci vreau s-ajung la Dumnezeu.

Tăceți voi vremi venite astăzi,
O clipă teamă n-oi avea,
De groaza celor auzite,
Căci voi vestite-a-ți fost cândva.

În urma mea voi veți rămâne,
Vre-o dată nimeni n-ar putea,
S-ascundă cerul, veșnicia,
Ce astăzi stau în fața mea.
Amin