Opriți-vă ape

Opriți-vă ape din vuiet și groaza,
Ce vreți s-o aduceți voi azi pe pământ,
În față e Domnul, doar Lui toți se-nchină,
Se-aude în ceruri întruna... ești sfânt.

Chiar dacă sunteți voi de teamă azi pline,
Noi teamă n-avem, e cu noi Dumnezeu,
Opriți azi mânia, închideți adâncul,
Ce-și are-al său răcnet, ce urlă mereu.

Opriți-vă cursul ce-aduce-ntristare,
Voi fără putere sunteți pe pământ,
Voi ape ce-aduceți mereu tulburare,
Puterea e-n mâna Acelui ce-i Sfânt.

Ve-ți fi într-o clipă de El voi secate,
C-un singur cuvânt să opreasc-ar putea,
Mânia de voi ce-i adusă... voi ape,
Ce vreți să-necați azi pământul în ea.

Opriți otrăvirea de inimi alese,
Căci viață din ceruri în ele a pus,
Acel care este El Domnul iubirii,
Ce nu stă vre-o dată de noi El ascuns.

Să nu ridicați nici-un val niciodată,
Căci poate și valurile El mustra,
El mută și munții, desparte și ape,
Furtuna oprește, puterea e-a Sa.

Opriți azi șuvoiul ce vreți să înghită,
Credința lăsată pe-o cruce de-un Sfânt,
Atunci când săpa un izvor de iubire,
În palmele Sale spre ceruri privind.

Opriți-vă astăzi, n-aveți voi putere,
Să duceți în vale ființe vre-o dat,
Căci sângele sfânt ce curgea-n suferință,
E cel ce pământul cândva l-a spălat.

Chiar dacă sunteți ape ce-s ridicate,
Spre ținta aleasă mereu vom privi,
Pe brațul Său Domnul mereu El ne poartă,
Ne trece de voi spre apusul de zi.

S-ajungem în clipa în care din ceruri,
Pe nor va veni și răpirea va fi,
Opriți-vă ape, cu voi luptă Domnul,
De apele voastre ne va izbăvi.
Amin