Opriți-vă

Opriți-vă din alergare, de pe un drum întunecat,
E cel spre moarte care duce, este un drum alăturat,
El duce către veșnicia, ce-ntunecată doar va fi,
Opriți-vă căci l-a-l lui capăt, veți fi acei ce veți muri.

Fiți treji în vremea de pe urmă, o clipă azi nu ațipiți,
Căci ațipirea-i somnul morții, sunteți acei care muriți,
Să nu lăsați vre-o îndoială, să vă aplece niciodat,
Voi întăriți-vă-n cuvântul, care din ceruri e lăsat.

Opriți-vă din amăgire, hrăniți-vă doar din cuvânt,
Ce-i plin mereu doar de putere, și sus în cer... și pe pământ,
Doar el lumină este-n toate, doar el vă poate izbăvi,
Cuvântul care-ntotdeauna, în luptă el va birui.

Fiți răbdători în orice clipă, să deveniți biruitori,
Și căutați întotdeauna, a cerurilor doar comori,
Și nu-alergați în vremi din urmă, deșărtăciune adunând,
Doar înspre cer să vă găsească, în orice clipă alergând.

Opriți-vă azi și din zbucium, ce liniștea v-a tulburat,
Și căutați doar pacea sfântă, s-o căutați neîncetat,
Fiți plini de dragoste căci viața, o ve-ți cunoaște în curând,
Acea fără sfârșit... în locul, ce veșnic el va fi doar sfânt.

Nu vă-ndoiți... stați în picioare, și înapoi să nu priviți,
Să stați de veghe-ntotdeauna, în moarte azi nu ațipiți,
Privirea-ntruna să vă fie, ea îndreptată doar în sus,
De unde vine ajutorul, căci ajutorul e Isus.