Oprește azi timpul

Isuse... Isuse, oprește azi timpul, să vadă pământul ce Tu ai promis,
Să vadă cuvântul cum azi se-mplinește, cu sângele sfânt când plăteai Tu l-ai scris.

Oprește azi clipa de grea încercare, în lanțul robiei e astăzi cuprins,
Ce-i fură nădejdea, ce-i fură iubirea, ar vrea ca să vadă pământul învins.

Oprește și graba ce norul împinge, mânia s-o scuture peste pământ,
Fă azi să se vadă la cine-i puterea, fă Tu să se vadă azi cine e sfânt.

Un glas să răsune poți face chiar astăzi, în loc să se-oprească ce Tu ai creat,
Și marea, și vântul, furtuna și valul, și răcnetul care e-așa tulburat.

Oprește îndată Tu azi năpustirea, în care de luptă ce-acum s-au pornit,
Să smulgă toți pomii, să rupă lăstarii, și firul de iarbă ce-abea a-ncolțit.

Oprește și picturii mari ce-s de ploaie, ce vor să înece azi guri ce un cânt,
Spre ceruri înaltă, în vremuri de luptă, cu-aceste urgii ce sunt azi pe pământ.

Spre Tine stau Doamne, priviri ațintite, ca Tu să cobori ar dori mai îndat,
Acele priviri își doresc răsăritul, apusul să fie în urmă lăsat.

Rostește cuvântul ce poate aduce, un capăt de drum... început de vecii,
Ce poate aduce o clip-așteptată, o clipă în care pe nor o să vii.

Atunci va sfârși tot ce azi se întâmplă, și visul de azi într-o clipă va fi,
Un vis împlinit, noi cu Tine de mână, pe străzi aurite atunci vom păși.