Omule....de ce durerea, lași în inimă să-ți stea

Omule de ce durerea lași în inimă să-ți stea,
De ce lași în nopți suspinul, să îți facă noaptea grea,
Lângă tine este Domnul, ce îți poate da alin,
El mai poate să-ți alunge-a ta durere și suspin.

De ce lași ca deznădejdea, să apară uneori,
De ce lași să te cuprindă, teama cu a ei fiori,
Cel ce luptă pentru tine, nu te lasă niciodat,
Tu ridică-ndat privirea, nu sta gârbov... aplecat.

De ce lași să te rănească, stropi din norii adunați,
De ce lași ca oboseala, cu a ei surori și frați,
Lângă tine să se-așeze, să te-ntoarcă înapoi,
Omule-napoi nu-i Domnul, înapoi este război.

Tu-nainte-ntotdeauna, dacă vei păși prin greu,
Să nu uiți că lângă tine, e un mare Dumnezeu,
El te apără de toate, zi de zi iubirea Sa,
Omule El și-o arată, ocrotind ființa ta.

Căci în ochii Lui valoare, ești tu pe acest pământ,
Pentru tine pregătește, locul ce-i în cerul sfânt,
Pentru tine-a dat popoare, pentru tine a murit,
Omule... să te salveze, pe o cruce s-a jertfit.

Nu cădea în deznădejde, și credința ta mereu,
Vie ține-o și nădejdea, să o ai în Dumnezeu,
Vei putea răzbate toate, doar biruitor vei fi,
De în mâna Lui lași viața, Domnu-o poate cârmui.

Inima să îți aline, numai El o va putea,
Noaptea lungă apărută, poate a o lumina,
Doar rămâi la umbra deasă, peste tine ce-a adus,
Este aripa întinsă, din iubire-a lui Isus.

Să te-ndepărtezi vre-o dată, omule... nu și-ar dori,
Să rămâi vrea la izvorul, viață ce-ți va dărui,
Să nu te-ndoiești vre-o dată, tu nici de iubirea Sa,
Este ea fără de margini, doar așa o poate da.